”Pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti oamenii
vor da socoteală în ziua judecății.”
(Matei 12, 36)
În munţii Elveţiei, acoperiţi de zăpezi veşnice, există locuri în care călăuzele îi
previn pe excursionişti să nu vorbească deloc, fiindcă cea mai mică vibraţie a
aerului ar putea produce avalanşe de zăpadă şi riscul de a se prăbuşi cu toţii în
prăpastie. Cine ar fi putut crede că un singur cuvânt rostit ar putea avea asemenea consecinţe teribile? Influenţa
morală a cuvintelor pe care le rostim este însă infinit mai mare. Un cuvânt nelalocul lui, pe care atât de des şi cu
atâta uşurinţă îl lansăm în vânt, poate determina evenimente cu un ecou care se
poate prelungi secole la rând, iar în ziua judecăţii ne va fi dat, poate, să
aflăm ce urmări catastrofale au avut cuvintele noastre.
În acea zi vom da socoteala „pentru orice vorbă deşartă”. Trebuie să recunoaștem că
ne înspăimântă gândul la câte cuvinte am spus, al căror sens adevărat ni se va dezvălui doar atunci. ”Cuvinte deşarte” sunt cele ce se
nasc dintr-o existență deşartă, cuvinte inutile, frivole, de multe ori vătămătoare. Asemenea cuvinte goale pot trece, în lipsă de alte preocupări,
din gură în gură: ele pot, nu arareori, întina profilul
moral al unui om, pot provoca răni, exprimând bucurie față de eşecul altuia,
pot deveni, din vorbe goale, vorbe pline
de venin. Tot „cuvinte deşarte” pot fi socotite şi acele discuții care ating
zona sacră a vieții de familie, sau care, sub forma unor glume sau aluzii
nelalocul lor, pot face să se clatine temeliile fericirii conjugale. Să arătăm maximă prudență în
utilizarea cuvintelor. Cuvintele noastre să exprime adevărul, să fie simple,sincere,
doritoare de bine şi prisositoare în dragoste. „Cuvântul vostru să fie întotdeauna plăcut, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia” (Coloseni 4, 6), spune Apostolul Pavel. Gândul la judecata
lui Dumnezeu trebuie să ne ţină limba în frâu. Dacă am ține seama de aceasta, am vorbi mai înţelept, cunoscând
că vorbele noastre se aud în ceruri şi că ele vor
pleda, în ziua cea de pe urmă, pentru noi
sau împotriva noastră.
Cuvântul nostru ar putea deveni sfânt,
curat şi adevărat dacă am ține minte mereu că unul
din numele cu care este numit Iisus Hristos Însuşi este
Cuvântul (Ioan 1, 1 )
”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”