Sfântul Apostol Andrei-30 noiembrie 2009

Putna - Sf Andrei 30 noiembrie 2009
Asculta mai multe audio Diverse




Putna-Cuvant al staretului Melchisedec - Sfantul Andrei-30 noiembrie 2009
Asculta mai multe audio Diverse

Dregătorul cel bogat-Păzirea poruncilor

Putna- 29 noiembrie 2009 - Dregatorul bogat-Pazirea poruncilor Putna 29 nov 2009(1)
Asculta mai multe audio Diverse

Putna- 29 nov 2009- cuvant al staretului - Dregatorul bogat-Pazirea poruncilor
Asculta mai multe audio Diverse

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina-25 noiembrie

Condacul 13:

Înţeleaptă şi frumoasă Ecaterina, vrednică Muceniţă a lui Hristos, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi te roagă pentru noi să ne dăruiască bunul Dumnezeu iertarea păcatelor, sănătate şi ajutor în toate cele bune, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

22 Noiembrie-2 ani de la plecarea la Domnul a Părintelui Ioanichie Bălan

Doi Părinţi dragi care au fost chemaţi la Domnul la diferenţă de 1 an-Părintele Gheorghe Calciu şi Părintele Ioanichie Bălan

Mormântul Părintelui Ioanichie Bălan din cimitirul Mănăstirii Sihastria-Neamţ

Mormântul Părintelui Gheorghe Calciu din cimitirul Mănăstirii Petru-Vodă, Neamţ

Bogatul căruia i-a rodit ţarina

Putna-22 noiembrie 2009 - Bogatul caruia i-a rodit tarina-Predica
Asculta mai multe audio Diverse

Putna-22 noiembrie 2009 - Bogatul caruia i-a rodit tarina-cuvant de invatatura
Asculta mai multe audio Diverse

21 Noiembrie-3 ani de la plecarea spre cele veşnice a Părintelui Gheorghe Calciu

Omul cel nou
Părintele Calciu, asemenea părinţilor Marcu Dumitrescu, Arsenie Papacioc şi Iustin Pârvu - pe care, prin mila lui Dumnezeu, i-am cunos­cut mai îndeaproape - a fost pentru mine exemplul viu al unui om care s-a lepădat de sine, şi-a luat crucea şi a urmat lui Hristos. Ca şi părinţii sus amintiţi, a crescut mai întâi în şcoala Căpitanului - şcoala eroismului şi corectitudinii - ca mai apoi să se dedice slujirii lui Hristos în şcoala sfinţeniei, iubirii şi adevărului.
Prin viaţa şi învăţăturile sale, părintele Calciu ne-a lăsat un mesaj cu putere multă, anume că trăirea în Hristos e singura soluţie spirituală pen­tru vremurile noastre. El ne-a demonstrat prin jertfa şi suferinţa proprie că cine rămâne neclintit în credinţa ortodoxă, nici o formă de dictatură sau opresiune, nici Securitatea, nici boala, nici strâmtorarea, nici chiar dracul nu are ce să-i facă.
Trecuţi prin cele mai grele încercări, oameni ca părintele Calciu, părintele Arsenie sau părintele Iustin au rămas nezdruncinaţi în crezul lor, iar Dumnezeu i-a arătat mai tari decât toate ispitele şi necazurile. Nu spun asta ca să-i preamăresc. Nu. Are cine să-i preamărească: măsura jertfei pe care au dat-o pentru Dumnezeu şi neamul lor. Fiindcă ei şi-au riscat viaţa îh mod concret. De-adevăratelea. Şi nu o dată, ci de nenumă­rate ori. Iar Biserica tocmai asta învaţă: că mare cu adevărat este nu cel ce crede sau propovăduieşte pe Dumnezeu, ci acela care suferă pentru El.
Ca nimeni alţii, aceşti mari trăitori şi duhovnici ne-au învăţat că avem o datorie sfântă faţă de neamul din care ne tragem. Nici în familie, nici în Şcoala Militară pe care am absolvit-o şi nici îh Facultatea de Teo­logie nu mi s-a spus că Dumnezeu a încredinţat fiecărui neam un teritoriu, puteri cereşti care-l apără şi-l călăuzesc, precum şi o anumită misiune istorică şi divină; că toţi vom fi judecaţi pe neamuri, „fiecare în rândul cetei sale"; că un neam dispare dacă nu-şi împlineşte misiunea dată lui de Dumnezeu. Iată adevăruri de importanţă existenţială şi mântuitoare, din care înţelegem rostul individului în cadrul neamului şi al neamului în cadrul Bisericii. Adevăruri pe care aceşti părinţi le-au înţeles şi prin pilda şi cuvântul lor ni le-au transmis şi nouă, generaţiei tinere.

La părintele Calciu m-a impresionat în mod deosebit faptul că nu a fost niciodată nepăsător faţă de harul care era într-însul, pe care l-a primit - prin punerea mâinilor - de la Duhul Sfânt. Curajul, iniţiativa, bărbăţia, mila, răbdarea, blândeţea, iertarea, iubirea sunt virtuţi pe care le-a lucrat întotdeauna din această înaltă conştiinţă de viaţă, că poartă un har şi are de îndeplinit o misiune: de preot.
Aşa înţelegem şi bătălia cea mare pe care a dus-o nu cu sistemul, nu cu lumea, nici chiar cu diavolii, ci cu sine însuşi. Educat din Frăţiile de Cruce în şcoala credinţei şi a caracterului, părintele Calciu s-a străduit toată viaţa să se modeleze pe sine pentru a deveni un „om nou", un om în care să vieze toate virtuţile sufletului omenesc şi toate calităţile sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru.
De vom fi lipsiţi de caracter - spunea părintele - degeaba vom fi preoţi, degeaba doctori, degeaba ingineri, degeaba profesori. Idee de importanţă capitală pentru vremurile noastre, deoarece criza prin care trece societatea actuală nu este atât de natură materială, nici financiară, nici culturală, ci de natură educaţională. Cea mai mare criză la ora actu­ală este criza de educaţie. Părintele ştia bine acest lucru şi prin urmare, n-a încetat până la sfârşitul vieţii să facă educaţie atât cu sine, cât şi cu cei din jur. Aşa a transformat sufleteşte o mulţime de oameni.
Am avut şi eu binecuvântarea de a-l vedea pe părintele Calciu cu câteva zile înainte de mutarea sa la Domnul. Ultimul cuvânt de folos pe care ni l-a dat de pe patul Spitalului Militar din Bucureşti a fost: „În tot ce faceţi, să ascultaţi de sfatul Bisericii. Credinţa s-o păstraţi neschimbată. Şi luaţi seama: ca şi comunismul, masoneria şi ecumenismul sunt demonice, n-au nimic comun cu creştinismul. Păziţi-vă de antihriştii care vor face teoria coexistenţei şi convieţuirii! Respingeţi orice compromis! Nu vă temeţi! Şi nu mă uitaţi nici pe mine în rugăciunile sfinţiilor voastre!".

Am vorbit de aceşti părinţi mari ai Ortodoxiei noastre. Noi nu-i numim sfinţi. Ne temem de asta. Dar pentru noi au fost ca nişte sfinţi. Aşa i-am simţit, aşa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noştri Evanghelia, pentru că ne-au învăţat creştinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au pri­vegheat ei ca să se odihnească cei osteniţi, au pătimit ei ca să ia mângâ­iere cei întristaţi, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalţi.
Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinţii pe părintele Calciu şi pentru rugăciunile lui să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi pe toţi. Amin.
Ieromonah Amfilohie Brînză- Mănăstirea Diaconeşti

"Viata Părintelui Gheorghe Calciu"

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Putna-21 noiembrie 2009 - Intrarea in Biserica a Maicii Domnului
Asculta mai multe audio Diverse

Despre post-Sf. Paisie Velicikovski-(+15 noiembrie)

A treia virtute este postul. Postim atunci când mâncăm puţin o dată pe zi, ca să te scoli încă flămând de la masă; hrana să fie pâinea şi sarea, iar băutura - apa din izvor. Aceasta-i calea cea mai desăvârşită pentru primirea hranei. Mulţi s-au mântuit pe această cale - aşa au spus Sfinţii Părinţi. Omul nu întotdeauna poate să se abţină de la hrană timp de o zi, două, trei, patru, cinci zile, o săptămână, dar întot­deauna poate să mănânce în fiecare zi numai pâine şi să bea apă. Sculându-te de la masă, trebuie să fii puţin flămând, ca trupul să fie supus sufletului, să fie capabil de muncă şi să fie simţitor la activităţi în­ţelepte şi atunci patimile trupeşti vor fi biruite. Postul nu poate nimici patimile trupeşti în aşa măsură cum le nimiceşte hrana să­racă. Unii postesc un timp anumit, iar apoi se dedau la mâncăruri plăcute, căci mulţi încep postul şi alte nevoinţe grele peste puteri­le lor, iar apoi slăbesc din cauza necumpătării şi încep să caute mâncăruri gustoase şi odihnă pentru întărirea trupului. A proce­da astfel înseamnă să creezi ceva, iar apoi să distrugi, întrucât trupul din cauza lipsurilor din vremea postului este împins către plăceri şi mângâieri, iar plăcerile stârnesc patimi. Iar dacă cineva consumă pu­ţină hrană în fiecare zi, atunci el capătă un mare folos. Însă cantita­tea hranei trebuie să fie numai în măsura cât să-ţi întăreşti puterile. Un asemenea om poate săvârşi orice lucru duhovnicesc. Nevoinţa cumpătată nu are preţ. Căci unii dintre nevoitori întrebuinţau hrana cu măsură şi aveau măsură în toate - în nevoinţe, în necesităţile trupeşti, în obiectele de cult şi orice lucru îl foloseau la timpul său şi după un anumit statut cumpătat. De aceea Sfinţii Părinţi nu recoman­dă să începi un post peste puteri, ca să nu ajungi la slăbiciune. Ia-ţi drept regulă să mănânci în fiecare zi, astfel te poţi mai lesne abţine; iar dacă cineva posteşte mai mult, atunci cum te poţi abţine de la ghiftuire şi îmbuibare? Nicicum. Un astfel de început necumpătat are loc ori din cauza trufiei, ori din cauza nechibzuinţei; iar abţinerea este una din virtuţi care contribuie la înfrânarea trupului. Foamea şi setea sunt date omului pentru curăţirea trupului, apărarea lui de la gândurile rele şi patimile de curvie; iar mâncând puţin în fiecare zi este o cale spre desăvârşire, după cum spun unii. Nicidecum nu se va înjosi moraliceşte şi nu-şi va dăuna sufletului acela care mănâncă zilnic la o oră anumită, pe aceştia îi laudă Sfântul Teodor Studitul în învăţătura la cinci zile din prima săptămână a Postului Mare, aducând drept con­firmare cuvintele Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu şi ale Domnului Însuşi. Aşa trebuie să procedăm şi noi. Domnul a îndurat post îndelungat, de asemenea Moise şi Ilie, dar o singură dată. Şi alţii câteodată, cerând câte ceva de la Creator, posteau un anumit timp, dar în conformitate cu legile naturii şi cu învăţătura Sfintei Scripturi. Din faptele sfinţilor, din viaţa Mântuitorului nostru şi din pravilele vieţilor celor care au trăit cuvios se vede cât de frumos şi de folos este să fii pregătit şi să te afli în nevoinţă, muncă şi răbdare; însă nu trebuie să te istoveşti peste măsură cu un post necumpătat şi să faci trupul neputincios. Dacă trupul se înfierbântă în timpul tinereţii, atunci trebuie să te abţii de la multe; dar dacă trupul este neputincios, trebuie să primeşti hrană îndeajuns fără a te uita la alţi asceţi. Uită-te şi chibzuieşte după puterile tale, cât poţi duce; propria conşti­inţă este măsura şi învăţătorul intern pentru fiecare. Este cu neputin­ţă ca toţi să aibă aceeaşi nevoinţă; fiindcă unii sunt puternici, iar alţii neputincioşi; unii sunt ca fierul, alţii ca arama, iar alţii ca ceara. Astfel, cunoscându-ţi bine măsura ta, întrebuinţează hrana o dată pe zi, afară de sâmbătă, duminică şi sărbătorile domneşti.
Postul moderat şi cumpătat este baza şi capul tuturor virtuţilor. Cum lupţi cu leul şi cu groaznicul şarpe, aşa trebuie să lupţi cu duş­manul în neputinţa trupească şi sărăcia sufletească. Dacă cineva vrea să aibă mintea trează de la gânduri murdare, trebuie să-şi cure­ţe trupul prin post. Este cu neputinţă să fii preot fără a ţine post. Postul este necesar ca şi aerul. Postul, pătrunzând în suflet, omoa­ră păcatul din adâncul lui.

Sfântul Paisie Velicikovski- "Crinii ţarinei sau flori preafrumoase"

Sfântul Mare Mucenic Mina-11 noiembrie

Condacul 13

O, preafericite Mucenice Mina, ascultă rugaciunea noastră ce-ţi aducem din toată inima, ca să ne izbăveşti pe noi de boli şi de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta şi a mărturisi minunile, pe care cu puterea Sfântului Duh le faci nouă celor ce cu credinţă cântam: Aliluia !

Pomenirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil-8 noiembrie

Îngerii lui Dumnezeu au fost cinstiţi de oameni încă din vremurile vechi, de la început, însă adesea cinstirea aceasta se prefăcea în închinare, după cum se scrie la Cartea a Patra a Regilor. Ereticii au ţesut în totdeauna tot felul de fabule şi poveşti în legătură cu îngerii. Unii dintre ei socoteau că îngerii sunt zei; alţii, chiar dacă nu îi socoteau zei, îi numeau făcători ai lumii văzute. Sinodul local al Sfinţilor Părinţi de la Laodiceea (care s-a ţinut cu patru sau cinci ani mai înaintea Sinodului Întâi Ecumenic) a respins închinarea ca la idoli a îngerilor şi a legiferat dreapta cinstire a lor prin formularea Canonului al Treizeci şi Cincilea. Prăznuirea de astăzi, a Sfinţilor Arhangheli şi a Tuturor celor Cereşti şi Netrupeşti Puteri s-a instituit întru această zi din noiembrie în veacul al patrulea după Hristos, în vremea când pe scaunul Romei celei vechi se afla Sfântul Papă Silvestru, iar la Alexandria Patriarh era Sfântul Alexandru. Dar de ce tocmai în luna noiembrie? Aceasta deoarece noiembrie este luna a noua după luna martie, iar martie este socotită luna în care s-a zidit lumea. De asemenea, fiind a noua lună după martie, s-a ales luna noiembrie deoarece ierarhiile îngereşti, în număr de nouă, au fost cele dintâi zidite de Dumnezeu. Sfântul Dionisie Areopagitul, marele ucenic al Sfântului Apostol Pavel (cel care a fost răpit până la al treilea cer), a descris aceste ierarhii cereşti în minunata lui carte Ierarhia Cerească, după cum urmează: Cea dintâi este ceata Serafimilor celor cu şase aripi, urmează Heruvimii cei cu ochi mulţi, apoi Scaunele de Dumnezeu-purtătoare, apoi Domniile, Puterile, Stăpîniile, Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii. Voievodul tuturor acestor puteri îngereşti este Sfântul Arhanghel Mihail. Răsculându-se Satan, îngerul Lucifer, cu minciună împotriva Dumnezeieştii Puteri şi atrăgând după sine mulţime mare de îngeri, atunci Arhanghelul Mihail a fost acela care a stat în mijloc şi a strigat puterilor cereşti celor credincioase: „Să stăm drepţi! Să stăm cu frică! Să luăm aminte!" La această poruncă, toate credincioasele oştiri îngereşti au strigat: „Sfânt! Sfânt! Sfânt! Domnul Savaot! Plin este cerul şi pământul de mărirea Lui!" Credincioşii să cerceteze Sfânta Scriptură şi să vadă în ele locurile care se referă la Sfântul Arhanghel Mihail (Iosua 5: 13 şi Iuda I: 9). Printre îngeri predomneşte desăvârşită unime de duh, minte şi iubire. Ierarhiile inferioare se află în dragoste şi ascultare deplină faţă de cele superioare, şi toate laolaltă faţă de voia cea Sfânta a lui Dumnezeu. Fiecare neam, fiecare ţară, are propriul său înger păzitor, precum are şi fiecare dintre creştinii ortodocşi botezaţi. Noi trebuie pururi să ţinem minte că toate faptele noastre, până la cele mai mărunte, fie doar şi gândite, pe faţă sau pe ascuns, nu pot fi ascunse de la faţa îngerului nostru păzitor. La Ziua şi în ceasul înfricoşatei Judecăţi miriadele de ierarhii şi puteri cereşti se vor fi strâns înaintea Tronului lui Dumnezeu şi fiecare gând, cuvânt sau faptă a fiecărui om de pe pământ se va da pe faţă înaintea miilor de îngeri şi a tuturor. Fie ca Domnul să ne acopere pe noi în Ziua aceea, pentru rugăciunile Sfântului Arhanghel Mihail şi ale tuturor Puterilor Cereşti, Amin.
"Proloagele"-Sf.Nicolae Velimirovici

Bogatul nemilostiv si săracul Lazăr-Putna 1 nov. 2009

Predica

Putna-1 noiembrie 2009 - Bogatul nemilostiv si saracul Lazar
Asculta mai multe audio Diverse
Cuvânt de învăţătură al stareţului Melchisedec

Putna- - Bogatul nemilostiv si saracul Lazar
Asculta mai multe audio Diverse