Pentru ce trăieşti, omule?

Dacă trăieşti lăsându-te dus de simţirile şi pornirile trupului, dacă gândurile te poartă mai mult spre dorinţa de a-ţi asigura confortul trupesc, de a-i da trupului senzaţii plăcute şi o ambianţă care să încânte ochiul, să-i oferi o hrană gustoasă şi consistentă, ia aminte că neruşinata şi ticăloasa frumuseţe trupească va fi aruncată în groapă, ca să slujească drept hrană viermilor şi să se prefacă într-o respingătoare putreziciune (fiindcă nimeni nu poate spune că aspectul şi miasma unui stârv ar putea fi plăcute). Dacă te preocupă în exces poziţia pe care o ai sau ai putea-o avea în societate, ca să te bucuri de fală, să te admire oamenii şi să ţi se supună; dacă obişnuieşti, comparându-te cu alţii, să tragi concluzia că eşti deasupra tuturor; dacă vrei ca pentru a-ţi savura succesele să-ţi asiguri o ceată de prieteni linguşitori şi să nu-i suporţi pe cei ce te critică sau îţi cer să-i ajuţi; dacă vrei să ai bani cu ghiotura, să vină către tine slujbe bănoase, onoruri, prietenii convenabile, laude nesfârşite şi favoruri de la semenii tăi, iar inima să-ţi rămână în faţa lor rece (în pofida poruncilor lui Dumnezeu şi a conştiinţei tale), plină de venin, de nepăsare, de pofta de căpătuială, adu-ţi aminte de păcatele tale: că eşti crud, avid de slava lumească, trufaş, lacom, indiferent faţă de suferinţa aproapelui, desfrânat; şi că după moarte există o judecată a lui Dumnezeu, nemilostivă pentru cei nemilostivi şi hrăpăreţi. Ţi se va spune atunci ca şi bogatului nemilostiv din Evanghelie, că ai avut parte în timpul vieţii de tot ce ţi-ai dorit bun şi plăcut şi că acum trebuie să răspunzi pentru păcatele tale.
Dacă ţii minte păcatele pe care le-ai săvârşit, dacă te înspăimântă dreapta judecată a lui Dumnezeu, strigă neîncetat, cu durere, către Domnul: „Miluieşte-mă!". Dacă, rugându-te, ai mereu în minte şi în inimă numele lui Dumnezeu şi nădejdea milostivirii Sale, arăta-ţi-se-va milă de la Dumnezeu. Dacă vei fugi de desfătări trupeşti şi nu vei mai umbla după confortul material, îndreptându-te către slujirea aproapelui şi lucrarea rugăciunii; dacă te vei arăta gata oricând să manifeşti atenţie şi dragoste faţă de semeni, fără să aştepţi nimic în schimb de la ei; dacă în strădania de a duce o altă viaţă şi de a te apropia de Dumnezeu vei demonstra uitare de sine; dacă nu vei mai privi această viaţă trecătoare ca pe o grădină de unde să culegi doar florile plăcerilor şi vei considera că trupul nu este decât un veşmânt vremelnic; dacă mintea şi inima îţi vor fi îndreptate spre veacul ce va să fie, către Dumnezeu, către veşnica Sa împărăţie, Împărăţia fericirii şi a slavei cereşti; dacă vei preaslăvi aici pe pământ numele lui Dumnezeu, în fiecare clipă şi prin fiecare gest din viaţa ta (şi nu-L vei mai ponegri prin păcat); dacă crezi în El fără şovăire, ferice de tine! Sporeşte în puterea de a face binele şi urmează statornic această cale, până la ultima suflare! Ţine minte ce-a spus Domnul: „Cine nu adună cu mine, risipeşte!”, şi ceea ce au spus de-Dumnezeu-inspiraţii părinţi, şi mai vârtos ceea ce vesteşte Biserica lui Dumnezeu: „Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera grâul fericitei vieţi veşnice". Ţine mereu în minte întrebarea: „Eu pentru ce trăiesc?”

Părintele Petru Serioghin-"LUMINĂTORUL DE SUB OBROC"