Relaţia dintre fiul duhovnicesc şi duhovnicul lui (2)

Lucrarea duhovnicului devine foarte grea atunci când acesta este defăimat sau de­nigrat de presupuşii lui fii duhovniceşti: „Nu este deloc uşor pentru un monah, observă părintele Sofronie Saharov, să poar­te greutatea paternităţii duhovniceşti. Şi aceasta pentru că părerea negativă pe care o au oamenii faţă de persoana lui este pe de o parte binefăcătoare pentru el personal... însă fiecare cuvânt negativ împotriva lui in­spiră neîncredere oamenilor care au nevoie de îndrumare, de mângâiere şi de sprijin.

Durerea lui este dublă: îi pare rău pentru sine însuşi, pentru că trăieşte cu nevrednicie faţă de ceea ce a fost chemat să săvârşească, îi pare rău şi pentru dauna care se aduce în­tregii Biserici, a omenirii, atunci când este distrusă autoritatea slujitorilor Altarului. Neascultarea faţă de cuvântul părinţilor du­hovnici este egală cu lepădarea de cuvântul lui Hristos însuşi, Care a spus:

Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, iar cel care se leapădă de voi, de Mine se leapădă (Luca 10,16)".

Alteori, fiii duhovniceşti care l-au cunos­cut mai înainte pe duhovnicul lor îi împie­dică pe ceilalţi fii duhovniceşti care l-au cu­noscut mai târziu să se apropie de el şi pun piedici duhovnicului însuşi, în numele unei aşa-zise „iubiri" şi „apărări" a lui.

Fericitul întru pomenire părinte Sofronie povesteşte: „Un episcop care cu multă înflăcă­rare s-a predat pe sine slujirii celor bolnavi... mi-a scris: «Am început să mă tem de iubire». Mai târziu am înţeles ce însemnau cuvintele lui: cei care s-au folosit de el s-au apropiat de el şi la început îl ajutau în slujirea lui sfântă; mai târziu, însă, după ce i-au câştigat încrede­rea şi i-au devenit absolut necesari în slujire, au complotat împotriva libertăţii lui, făcându-i greutăţi peste tot, atunci când el se preda slujirii duhovniceşti celor care veniseră ulti­mii pentru spovedanie (de curând, în compa­raţie cu fiii duhovniceşti mai vechi).

În vremea aceea, când am primit scrisoa­rea, nu am putut să înţeleg destul de mult timp, sensul deosebit al cuvintelor lui. Le-am înţeles însă în vremea slujirii mele în Europa".

Probabil că cea mai grea situaţie pentru un duhovnic este atunci când fiul lui duhov­nicesc (cel aşa-zis ascultător) „s-a închis pe sine" în părerile lui şi vede lucrurile diame­tral opus faţă de cum sunt ele în realitate. Atunci, el interpretează greşit orice acţiune a duhovnicului lui şi îl judecă pentru tot ceea ce face acesta.

„Este imposibil să îi înţelegi pe oa­meni...", observă Părintele Sofronie şi con­tinuă: „Fie sunt orbi şi nu ştiu ce fac, fie ei suferă de daltonism duhovnicesc şi raţional (daltonismul este o boală a ochilor care nu permite deosebirea culorilor). Adesea ei văd lucrurile într-o lumină di­ametral opusă, asemănătoare cu negativul unei fotografii... Atunci a cunoaşte adevărul real al vieţii se dovedeşte a fi deja imposibil pentru oamenii respectivi. În această situaţie nu se mai poate spune nimic. Aceştia se com­portă cu vrăjmăşie faţă de încercările iubirii sfinte. Smerenia răbdătoare este luată drept făţărnicie.

Prin toată atmosfera pe care o creează prin atitudinea lor, aceştia pricinuiesc greu­tăţi prezenţei preotului şi îl judecă pe acesta că refuză comunicarea cu ei în împrejurări de acest gen şi fac multe alte afirmaţii, al că­ror număr este fără de sfârşit".

În final, prin instigarea diavolului, fiul duhovnicesc poate să ajungă să îl urască pe părintele duhovnic.

Cea mai mare reuşită a diavolului este să îl despartă pe fiul duhovnicesc de călău­zitorul lui sufletesc. Atunci el devine o pradă uşoară pentru leul-demon cel plin de răutate, care umblă, căutând pe cine să înghită?. Pentru ca omul acesta să scape de diavol, va trebui de îndată să se spovedească.

Din păcate, mulţi oameni nu numai că nu se spovedesc deloc, dar îi şi urăsc pe părin­ţii duhovniceşti... Părintele Sofronie Saharov scria: „Oamenii iubesc întunericul, întru care locuieşte moartea, şi refuză lumina, care este viaţă, atât temporară, cât şi veşnică...

Pentru că duhovnicii poartă lumina vie­ţii, mulţi oameni îi urăsc pe slujitorii lui Hris­tos, la fel ca mai înainte, când L-au urât pe Domnul Hristos Însuşi: „ Dacă pe Mine M-au prigonit,și pe voi vă vor prigoni…"

Ieromonahul Sava Aghioritul-Taina Sfintei Spovedanii