Parabola cu lucrătorii cei răi

Parabolele Domnului au şi o aplicare veşnică. Mai cu seamă aceasta de faţă, este de o importanţă mondială şi de un interes general. Căci ea arată foarte lămurit viitorul neamurilor şi afirmă că Însuşi Dumnezeu povăţuieşte popoarele spre slavă sau spre pierzare, după purtarea lor. De aceea, această parabolă ar trebui să fie un subiect de meditaţie şi de râvnă pentru toate popoarele, în special pentru cele creştine. Puterile guvernante, atât cele politice, cât şi cele diplomatice ar trebui să se ocupe cu învăţăturile din această parabolă. Istoricii şi tâlcuitorii mersului popoarelor ar trebui să citească şi să adâncească înţelesul ei. Conducătorii Bisericii, clerul şi învăţătorii ei ar trebui s-o mediteze în chip special. Căci ne arată lămurit că lucrătorii viei închipuie pe arhiereii şi pe conducătorii iudeilor în via lui Dumnezeu. Iar dacă şi păstorii şi conducătorii Bisericii creştine vor urma purtarea acelora, ei au să se aştepte la aceeaşi pedeapsă. Ar trebui să citească această parabolă de cât mai multe ori toţi creştinii şi să-şi organizeze purtarea lor faţă de Dumnezeu, în conformitate cu învăţătura acestei parabole. Trebuie să mai semnalăm faptul că mulţi creştini se îndeamnă să creadă că poporul căruia i-a fost dată împărăţia lui Dumnezeu, luată de la iudei, sunt ei înşişi. Dacă acest lucru ar fi adevărat, ei ar trebui mai mult să se teamă, decât să se bucure. Căci, dacă ei nu vor da lui Dumnezeu roadele cuvenite, atunci vor stârni asupră-le o pedeapsă la fel ca aceea, pe care şi-au atras-o evreii. Acest lucru nu este nicidecum o prorocire a aceluia care scrie această carte. Este o învăţătură de neînlăturat a parabolei. Neamul şi poporul, care se va dovedi nevrednic de darurile lui Dumnezeu, care nu va preţui slava, binecuvântarea şi avantajele adoptării şi ale moştenirii veşnice, acel neam şi popor îşi va atrage pedeapsa lui Dumnezeu, atât pe pământ, cât şi la a doua venire a lui Hristos.

Acelaşi lucru se poate spune şi în particular, despre fiecare persoană, care s-a născut în creştinism şi după aceea a devenit necredincioasă şi a căzut pe Piatra din capul unghiului, cu nebunie şi fanatism. Hristos este un adversar de temut. El zdrobeşte şi nimiceşte pe vrăjmaşii Săi. Desigur, rabdă îndelung şi îi lasă să se înalţe astăzi până la cer, dar mâine negreşit va fi dată şi îndeplinită sentinţa de osândă.

Aşadar, cititorule, să nu te iei după valul acelora, care trăiesc o viaţă cu desăvârşire străină de adevărul Evangheliei, dispreţuiesc darul lui Dumnezeu şi batjocoresc lucrarea de mântuire. Să nu te laşi străpuns de săgeţile de hârtie, cu care necredincioşii luptă împotriva adevărului. Căci toate acestea se vor zdrobi de piatra din capul unghiului, toate lucrările sofistice şi ale filozofiei necredinţei vor pieri, precum au pierit şi lucrările de care se foloseau conducătorii iudeilor, ca să acopere cu întuneric adevărul lui Hristos. Noi să rămânem mereu în credinţă, neclintită, faţă de Hristos, lucrători cinstiţi şi harnici în via Lui, lucrând în smerenie, fiindcă pe evrei i-a orbit dorinţa de întâietate, slava deşartă, alipirea către cele vremelnice, zice Sf. Ioan Gură de Aur, şi de aceea au lepădat pe Hristos. Să aducem roade de evlavie şi dragoste, ca să aparţinem şi noi acelui popor ales, care face roade bune şi de aceea se va bucura în veşnicie de binecuvântarea lui Dumnezeu.

Fragment din "Parabola cu lucrătorii cei răi"-Volumul "PARABOLELE DOMNULUI" de Serafim Papacostas