luni, 12 octombrie 2009

Despre iubirea de argint şi despre purtarea neiubitoare de arginţi a părinţilor



Dreptul Acachie din Kafsokalivia era lipsit de orice dragoste a lucrurilor materiale. Nu a putut să păstreze nici măcar trei monezi de aur pe care i le dăduse cineva. Le-a ţinut în mâinile sale pentru un moment, s-a supărat şi imediat le-a dat înapoi, spunând:
- Ia-ţi banii, omule, pentru că risc să-mi pierd sufletul din cauza acestor monezi.
***
Sfântul Sava din Kalimnos era aghiorit. Casa lui duhovnicească era Sfânta Ana. Nu iubea deloc banii. Nu dorea nici măcar să-i ţină în mâinile sale.
***
Un pelerin pe Muntele Athos l-a întâlnit odată pe călugărul Dionisie Kafsokalivitul, cel «nebun pentru Hristos», care era nevoiaş şi îmbrăcat în zdrenţe. El nu iubea deloc banii. Pelerinului i-a fost milă de bietul bătrân şi i-a dat o monedă turcească. Aceasta l-a mâhnii mult pe Dionisie. A privit în jur până l-a văzut pe bunul pelerin şi i-a spus:
- De ce mi-ai dat aceştia? Eu port haine. Pâine am . Pentru ce am nevoie de bani?
Ceilalţi părinţi au încercat să-l convingă să păstreze banii, ca să-şi cumpere ulei pentru biserica sa. Pentru moment, a consimţit să-i păstreze. Apoi a ezitat, s-a gândit adânc, şi în cele din urmă a decis să scape de povară. A aruncat moneda pe pământ şi a fugit cât de repede a putut.
***
Cu mult timp în urmă, bătrânul ascet A. a spus:
- Odată au venit nişte oameni la Dionisiu ca să dea bani. Toţi părinţii au fost chemaţi să vină, dar nimeni nu a luat nici unul. «Pentru ce ne trebuie bani?», au întrebat ei. Aşa a fost comportamentul exemplar al acelor părinţi care erau călugări săraci.
În Karyes era un muncitor în vârstă, un mirean, un bărbat ce cânta cu râvnă şi multă umilinţă. Foarte sărac, el stătea într-un loc mic sub clădirea unde stătea condu­cerea Sfântului Munte. Bunicul Mina, aşa era numit, a ajuns la vârsta de 102 ani. El fusese tâmplar şi niciodată nu cerea bani pentru munca sa. Venea la clienţii săi sme­rit şi şovăielnic.
- Vrei să-ţi dăm nişte bani? îl întrebau ei.
- Staţi liniştiţi. Eu am venit doar să vă văd şi să vă salut! îi răspundea el.
De câte ori lucra, întotdeauna cu răbdare, un motan şedea pe umărul lui.

Arhimandritul Ioannikios-PATERICUL ATONIT

Un comentariu:

  1. Banul murdareste tot! Vieti, suflete, sanatate. Toate se pierd din cauza banului!

    RăspundețiȘtergere