marți, 16 martie 2010

Câte lucruri trebuie să facem după spovedanie?


"Află, frate, că după spovedania făcută cum se cuvine, cu smerenie şi cucernicie, trebuie:
1. Să împlineşti canonul şi pedeapsa pe care ţi-a dat-o duhovnicul tău, fie că este post, fie că sunt metanii, fie rugăciune sau orice altceva.
2.Trebuie să-ţi faci cu mulţumire, cu răbdare şi fără să te plângi canonul şi să nu respingi lecţia pe care Dumnezeu ţi-o va da ca să te vindece de păcate, fie că este vorba de boală, de nedreptate, de pierderea averii, de moartea înainte de vreme a celor dragi şi a rudelor, fie de vorbe urâte ce se spun despre tine şi de necinstea care ţi se face, fie de alte ispite care vin de la demoni, de la oameni sau de la firea atinsă de stricăciune. Toate acestea, mai ales vorbele urâte şi necinstirea, nasc în inima ta suferinţă şi smerenie şi de aceea Dumnezeu îngăduie să ţi se întâmple. De aceea a spus un Părinte: "Atunci când suferi foarte mult din pricina vreunei vorbe urâte sau a necinstei să ştii că ţi-a fost de mult folos". Altul zicea atunci când i se întâmpla vreo întristare: "Este cuptorul lui Iisus". Dumnezeu l-a pedepsit pe David după ce i-a iertat păcatul uciderii şi pe cel al adulterului. Pentru că Dumnezeu este cel mai înţelept Duhovnic şi El ştie cum să-i îndrepte pe păcătoşi mai bine decât orice duhovnic, dându-le canonul potrivit.
Dreptatea lui Dumnezeu, chiar dacă iartă greşeala şi ridică pedeapsa veşnică, totuşi n-o iartă pur şi simplu şi la întâmplare, ci cu o deplină înţelegere a canonului şi a pedepsei din partea celui ce se pocăieşte. Am spus înţelegere, pentru că deşi canonul dat păcătosului ajută la iertarea păcatelor sale, iertarea tuturor păcatelor se datorează milei nesfârşite a lui Dumnezeu şi nepreţuitei răscumpărări prin Fiul Său, prin patimile şi moartea Sa, cum spun sfinţii teologi. Ba, mai mult, Dumnezeu îi pedepseşte pe păcătoşi, fie treji fiind, prin mustrarea conştiinţei, topindu-i şi uscându-i ca pe păienjeni, cum spune şi David: "Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său" (Psalmul 38,14), fie în somn, trimiţându-le vedenii înspăimântătoare, cum îi spune Elihu lui Iov: "Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi îi cutremură cu arătările Sale" (Iov 33,14-16). Explicaţia este următoarea: dacă Dumnezeu nu-l va pedepsi pe păcătos în viaţa aceasta, cu un canon şi o mustrare vremelnică, îl va pedepsi sigur în cealaltă viaţă cu osânda veşnică. Astfel dreptul Iov spunea că se temea pentru toate lucrările lui, fiindcă ştia că Dumnezeu nu iartă toată datoria unui păcătos fără pedeapsă: "... Ştiind că fără vină Tu nu mă vei lăsa" (Iov 9,28)".
Sfântul Nicodim Aghioritul

4 comentarii:

  1. felicitari, mioara , pt blog. acum l-am descoperit. sunt f fericita ca mai exista romani preocupati de cele sfinte, de mantuire si de pastrarea ortodoxiei. mult succes la scris si sa auzim de bine. Doamne-ajuta!
    danutza -http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos articol! Bine conceput, bine documentat, cu citate, de mare folos!...Mi-a placut!
    Dupa spovedanie, pacatele nu sunt iertate?
    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc frumos. Sigur ca pacatele spovedite sunt iertate,dar trebuie sa ne asumam urmarea faptelor noastre...cred ca la acest lucru se referea Parintele Nicodim aici:"Dreptatea lui Dumnezeu, chiar dacă iartă greşeala şi ridică pedeapsa veşnică, totuşi n-o iartă pur şi simplu şi la întâmplare, ci cu o deplină înţelegere a canonului şi a pedepsei din partea celui ce se pocăieşte."

    RăspundețiȘtergere