Persecuţiile de astăzi

"- Au continuat încercările de racolare ale ereticilor?
- Desigur, ei îşi continuă propaganda lor războinică. De mulţi ani au creat uniatismul, cu care încearcă să schimbe credinţa ortodocşilor şi să-i facă papişti.
- A, vă referiţi la cei care poartă rasa şi veşmintele or­todoxe şi fac Liturghie precum noi ortodocşii.
- Da, la ei. Aceştia, desigur, nu sunt ortodocşi, sunt tot papişti, au preluat doar în mod exterior ritualul ortodox, au, precum ortodocşii, biserici bizantine, cântă muzică în stil ortodox, dar sunt fanatici.
- Avem oare mulţi uniţi aici, în Grecia.
- Nu foarte mulţi, dar sunt destui. - Şi chiar sunt fanatici?
- Foarte fanatici şi lucrează cu invidie, cu viclenie îm­potriva Ortodoxiei.
- Există şi în alte ţări uniatismul?
- Da, în aproape toate ţările, dar în mod special războieşte acele ţări unde se menţine Ortodoxia, popoarele ortodoxe. In ultimii ani a lovit fostele ţări comuniste, în Rusia, de exem­plu. Din ceea ce am aflat, s-au făcut şi crime împotriva Bise­ricii Ortodoxe. Fanaticii preoţi uniaţi vor să ia locul preoţilor ortodocşi, ori prin violenţă, ori prin propagandă.
- Propaganda ereticilor este oare singura lor viclenie, urgisesc Ortodoxia numai prin cuvinte sau recurg şi la alte forme?
- Da, recurg şi la alte forme. O urgisesc, de exemplu, prin faptul că au susţinut războiul împotriva sârbilor în Bosnia. Citim în ziarul „Vima" (Calea), în 31 ianuarie 1993, mesajul Papei Ioan Paul al II-lea, prin care se adresa unei adunări de mai bine de o sută de preoţi la Vatican: „Dezarmaţi-i pe sârbi sau înarmaţi-i pe musulmani".
„A reprezentat un secret cunoscut - spune un reporter al ziarului „Vima" - implicarea Vaticanului în criza Iugosla­viei şi participarea lui activă în organizarea invaziei împo­triva sârbilor. Este dovedit că Vaticanul îşi pune la dispo­ziţie puterea politico-economică în vederea realizării sco­pului comun de dezmembrare şi intoxicare a Serbiei orto­doxe, pentru a-şi întări rolul în noua ordine care se plănuieşte în Balcani".
Dar şi postul de radio al Vaticanului, care exprimă punctul de vedere oficial al papiştilor împotriva Ortodo­xiei, îi atribuie acesteia, la începutul ultimei decade a se­colului al XX-lea, în emisiunile lui despre Ortodoxie - după cum ne informa pe atunci reporterul Nikos Maghinas - următoarele caracterizări: „Ortodoxia cea tare de cap", „Ortodoxia cea neroditoare", „ura comunismului şi a Orto­doxiei faţă de Biserica Catolică", iar în emisiunea din 10.04.1991 vorbea despre „ideologia, credinţa şi cultul cel neroditor al Ortodoxiei".
Aduc doar aceste elemente în discuţie, ca să vedeţi ce crede şi cum se poartă Biserica Papista, ce gândeşte despre Ortodoxie, în aceşti ultimi ani ai secolului al XX-lea, adică tocmai în zilele în care, chipurile, susţine şi mărturiseşte pentru unirea popoarelor şi a Bisericilor.
- Sunt toate mădularele Bisericii Romano-Catolice fanatice?
- Nu, bineînţeles că nu. Există foarte mulţi catolici evlavioşi, spirite libere. Am cunoscut în călătoriile noastre în Europa şi în America foarte mulţi oameni buni, oameni cu adevărat aleşi, ca şi cei care vin la mănăstirea noastră la diverse seminarii sau întruniri.
- Aţi cunoscut şi protestanţi buni, mărturisitori?
- Desigur, există oameni aleşi, oameni deosebiţi şi în lumea protestantă, mai ales luteranii, dar şi alte fracţiuni, oameni buni, interlocutori cu respect şi decenţă, care cer, caută adevărul şi-l găsesc.
- Pot oare să joace un rol bun în apropierea şi unirea Bisericilor toţi aceşti buni şi cinstiţi catolici şi protestanţi?
- Desigur. Aceşti oameni deosebiţi şi cu siguranţă ne­fanatici pot să ajute în mod substanţial la crearea de punţi între Biserici, la unirea Bisericilor. Pe aceştia îi avem în vedere cu multă nădejde şi de la aceştia aşteptăm să facă ceea ce este bine, nu de la cei fanatici".
ARHIMANDRIT SPIRIDONOS LOGOTHETIS-"Răspunsuri la întrebări ale tinerilor"