"- Părinte, poate îmi puteţi spune ce poziţie iau ereticii împotriva Ortodoxiei?
- Te referi la trecut sau acum, în vremea noastră?
- La amândouă.
- În trecut poziţia lor a fost vrăjmaşă, chiar agresivă, şi nu numai verbal vrăjmaşă. Au ajuns până la războaie cu arme, în diverse locuri ale lumii ortodocşii au fost supuşi la înfricoşătoare martirii de către eretici, mai ales de către fanaticii latino-papişti.
Evenimentul istoric cel mai cunoscut a fost robirea Ră¬săritului ortodox de către latino-papişti, în anul 1204 d.Hr., robire care a ţinut 200 de ani. Istoricii descriu în cuvinte înfricoşătoare barbariile fanaticilor papişti şi latini împotriva Bisericii Ortodoxe din Balcani, în Bizanţ, în Constantinopol.
- Dar despre acestea nu ne-au învăţat în şcoală. O simplă referire s-a făcut la lecţia de istorie despre robirea de către fanaticii latino-papişti în anul 1204.
- Da, nu ne învaţă în şcoli faptele înfricoşătoare pe care le-au săvârşit pe seama ortodocşilor fanaticii latino-papişti, numiţi şi cruciaţii barbari, căci propaganda a urmărit în Grecia hiperbolizarea stăpânirii turceşti şi 400 de ani de sclavie turcească ne-au forţat, direct sau indirect, să nu învăţăm despre ceea ce au păţit ortodocşii în 200 de ani de sclavie sub latini.
- Însă istoria, părinte, nu trebuie să tacă.
- Desigur, istoria trebuie să fie citită. Mulţi ortodocşi ai imperiului de atunci au fost siliţi să-şi schimbe credinţa, să devină romano-catolici şi de aceea există până astăzi unii greci, sau sârbi, sau români, sau bulgari romano-catolici. Aici, în Grecia, au existat romano-catolici şi există şi în Siros, şi în cele şapte insule, şi în alte locuri ale Greciei. Sunt urmaşi ai grecilor ortodocşi care, prin violenţă şi de frică şi-au schimbat credinţa. Din fericire, sunt puţini, pentru că eroicul popor ortodox a opus rezistenţă mare şi, în ciuda celor îndurate timp de 200 de ani de robie, nu şi-a părăsit credinţa ortodoxă.
- Şi ce s-a întâmplat după aceea? Au încetat persecuţiile ortodocşilor de către latinii catolici fanatici? Vreau să zic sub stăpânirea turcească.
- Da, în mod clar, pentru că aceştia nu aveau justificare. Când puteau, făceau orice voiau. Au încercat să înşele, să atragă în erezie pe ortodocşii din cele şapte insule şi în continuare pe cei din cele douăsprezece insule.
- Şi în celelalte ţări ortodoxe?
- Au făcut multe şi înfricoşătoare fapte, copile. Informaţiile pe care le aflăm sunt numeroase. Îţi voi aminti doar una, înfricoşătoare. În cele două războaie mondiale, numai fanaticii au tăiat sute de mii de ortodocşi sârbi în Bosnia, în Croaţia, în Herţegovina şi în alte locuri învecinate. În al doilea război mondial au omorât 800.000 de ortodocşi cu cuţite, nu cu pistoale, şi nici până astăzi nu s-au liniştit".
- Te referi la trecut sau acum, în vremea noastră?
- La amândouă.
- În trecut poziţia lor a fost vrăjmaşă, chiar agresivă, şi nu numai verbal vrăjmaşă. Au ajuns până la războaie cu arme, în diverse locuri ale lumii ortodocşii au fost supuşi la înfricoşătoare martirii de către eretici, mai ales de către fanaticii latino-papişti.
Evenimentul istoric cel mai cunoscut a fost robirea Ră¬săritului ortodox de către latino-papişti, în anul 1204 d.Hr., robire care a ţinut 200 de ani. Istoricii descriu în cuvinte înfricoşătoare barbariile fanaticilor papişti şi latini împotriva Bisericii Ortodoxe din Balcani, în Bizanţ, în Constantinopol.
- Dar despre acestea nu ne-au învăţat în şcoală. O simplă referire s-a făcut la lecţia de istorie despre robirea de către fanaticii latino-papişti în anul 1204.
- Da, nu ne învaţă în şcoli faptele înfricoşătoare pe care le-au săvârşit pe seama ortodocşilor fanaticii latino-papişti, numiţi şi cruciaţii barbari, căci propaganda a urmărit în Grecia hiperbolizarea stăpânirii turceşti şi 400 de ani de sclavie turcească ne-au forţat, direct sau indirect, să nu învăţăm despre ceea ce au păţit ortodocşii în 200 de ani de sclavie sub latini.
- Însă istoria, părinte, nu trebuie să tacă.
- Desigur, istoria trebuie să fie citită. Mulţi ortodocşi ai imperiului de atunci au fost siliţi să-şi schimbe credinţa, să devină romano-catolici şi de aceea există până astăzi unii greci, sau sârbi, sau români, sau bulgari romano-catolici. Aici, în Grecia, au existat romano-catolici şi există şi în Siros, şi în cele şapte insule, şi în alte locuri ale Greciei. Sunt urmaşi ai grecilor ortodocşi care, prin violenţă şi de frică şi-au schimbat credinţa. Din fericire, sunt puţini, pentru că eroicul popor ortodox a opus rezistenţă mare şi, în ciuda celor îndurate timp de 200 de ani de robie, nu şi-a părăsit credinţa ortodoxă.
- Şi ce s-a întâmplat după aceea? Au încetat persecuţiile ortodocşilor de către latinii catolici fanatici? Vreau să zic sub stăpânirea turcească.
- Da, în mod clar, pentru că aceştia nu aveau justificare. Când puteau, făceau orice voiau. Au încercat să înşele, să atragă în erezie pe ortodocşii din cele şapte insule şi în continuare pe cei din cele douăsprezece insule.
- Şi în celelalte ţări ortodoxe?
- Au făcut multe şi înfricoşătoare fapte, copile. Informaţiile pe care le aflăm sunt numeroase. Îţi voi aminti doar una, înfricoşătoare. În cele două războaie mondiale, numai fanaticii au tăiat sute de mii de ortodocşi sârbi în Bosnia, în Croaţia, în Herţegovina şi în alte locuri învecinate. În al doilea război mondial au omorât 800.000 de ortodocşi cu cuţite, nu cu pistoale, şi nici până astăzi nu s-au liniştit".
ARHIMANDRIT SPIRIDONOS LOGOTHETIS-"Răspunsuri la întrebări ale tinerilor"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu