vineri, 28 august 2009

Cu înşişi ochii mei


"Întâmplări minunate din vremea noastră"-Părintele Petroniu Tănase
Mucenici şi Mărturisitori români

O bună mărturie

În România era o întreagă categorie de deţinuţi, alcătuită numai din preoţi, episcopi, pastori, rabini, laici şi tot felul de oameni, care se aflau în închisoare pentru credinţa lor.
Într-o zi, un ofiţer de securitate veni să vadă această mulţime. Toţi stăteau foarte atenţi, iar el chemă la întâmplare pe un tânăr şi îl întrebă: "Ce ai fost tu ca cetăţean?"
Tânărul a răspuns: "Domnule, nu-i cazul să încetez a fi ceea ce am fost ca cetăţean. Sunt preotul lui Dumnezeu".
- A, da, eşti popă! Şi mai iubeşti pe Hristos?
Preotul a tăcut câteva secunde. Secunde care păreau veşnicie, fiindcă ştia că de acestea depinde viaţa sa veşnică. Domnul Hristos a zis: "Oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor, şi Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri. Şi cine se va lepăda de Mine de frică, şi Eu mă voi lepăda de el, înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri"(Matei. 10,32).
Şi atunci, după puţină reculegere, faţa lui a început să lumineze - Eu am văzut atâtea feţe luminând! - şi cu glas smerit dar şi hotărât a zis: „Domnule, când am devenit preot, am aflat că în istoria Bisericii mii de oameni au fost omorâţi pentru credinţa lor. Şi de fiecare dată când stăteam înaintea Sfintei Mese, purtând acele frumoase şi împodobite veşminte, am făgăduit lui Dumnezeu că, dacă vreodată va trebui să sufăr, dacă vreodată voi purta haina de puşcăriaş, voi continua să iubesc pe Hristos”.
„Domnule, a continuat el, vă supărăm aşa de mult! Noi avem adevărul şi voi aveţi cravaşa, noi avem iubire şi voi aveţi lanţurile în celulele puşcăriaşilor. Silnicia şi ura sunt argumente foarte sărace în faţa adevărului şi a iubirii. Dacă aţi spânzura pe toţi profesorii de matematică, dacă toţi matematicienii ar fi sugrumaţi, oare cât ar face 4+4? Ar continua să facă 8. Şi 8+8 ar face tot 16. Nu puteţi schimba adevărul spânzurând pe toţi cei ce spun adevărul. Chiar dacă toţi creştinii ar fi spânzuraţi, va continua să fie adevărat că există un Dumnezeu şi că Acesta e Iubire. Şi că există un Mântuitor, Care se numeşte Iisus Hristos şi mărturisindu-L pe Acesta, omul se poate mântui. Că există un Duh Sfânt şi o oaste de îngeri în jurul pământului şi că există un preafrumos Paradis. Nu puteţi schimba adevărul”.
Aş fi vrut să am un mijloc ca să pot reda tonul cu care preotul a spus aceste cuvinte. Noi ceilalţi ne-am simţit ruşinaţi. Deoarece credem în Hristos, nădăjduim în Hristos, dar... Pe când acest om iubea pe Hristos aşa cum Julieta iubea pe Romeo, sau cum mireasa iubeşte pe mirele său.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu