ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL (29)

Arhimandrit Serafim Alexiev

D) Taina Botezului

În primele două paragrafe ale compartimentului B.E.M. despre instituirea şi însemnătatea acestei Taine sunt reproduse principalele texte dogmatice ale Sfintei Scripturi, texte prezentate în orice manual ortodox de dogmatică. După aceea însă, în mod conştient şi intenţionat, de hatârul protestantismului, Taina Botezului este amestecată cu Taina Mirungerii, care, deşi se oficiază imediat după Botez, reprezintă o Taină aparte şi de sine stătătoare. B.E.M însă (paragraf.5 - "Darul Duhului") raportează Taina dătătoare de har a Mirungerii - "pecetea şi arvuna Sfântului Duh" (II Cor. 1, 21-22; Ef. 1, 13-14) - la Taina Botezului. În paragraf. 19 citim: "Darul Sfântului Duh în botez poate fi exprimat şi în mod suplimentar, de exemplu prin punerea mâinilor pe cap şi ungere sau miruire", adică Taina Mirungerii este depersonalizată şi redusă la un ritual suplimentar şi neobligatoriu, pentru a se justifica lipsa la protestanţi a miruirii după botez. În comentariul la paragraf.14 se exprimă până şi nedumerirea: "ce sens ar avea un ritual aparte între botez şi admiterea la Împărtăşanie?" În timpul Botezului, ca şi în orice altă Taină, se transmit, bineînţeles, darurile respective ale Sfântului Duh, şi de aceea Însuşi Domnul îi vorbeşte lui Nicodim de Botez, ca de o naştere "din apă şi din Duh" (In. 3, 5). Dar acţiunea harului Sfântului Duh în timpul Botezului constă în curăţirea de păcatul originar al lui Adam (Rom. 6, 4-6-11), iar în timpul Miruirii se dau darurile Sfântului Duh pentru întărirea nou-botezatului în fericita viaţă duhovnicească şi în virtuţile creştine, aşa cum spune despre aceasta Sf. Ap. Pavel: "Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, şi ne învaţă... să trăim cu cumpătare, dreptate şi evlavie (Tit 2, 11-12). Tălmăcind aceste cuvinte, Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul scria: "Cumpătarea, dreptatea şi evlavia cuprind întreaga viaţă sfântă şi unesc toate poruncile şi toată voinţa lui Dumnezeu, pe care îşi vor lua obligaţia s-o împlinească cei ce vin la Dumnezeu în credinţa cea adevărată", adică cei care s-au botezat. Aici e vorba de Taina Mirungerii, săvârşită după Botez, ceea ce se arată evident din cuvintele Sf. Ap. Ioan Teologul către creştinii botezaţi: "Ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva, ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea" (I In. 2, 27). Se ştie că Taina Sfintei Mirungeri "la început se săvârşea prin punerea mâinilor apostolilor (Fapte 8, 17; 19, 6), de aceea tot pe timpul lor, pe măsura răspândirii creştinismului, a început a se face... prin ungere cu mir, pentru care fapt apostolii, după cum mărturiseşte Sfântul Dionisie Areopagitul (ucenic al Sf. Ap. Pavel), numeau această Taină - Taina Mirului. Necesitatea Mirungerii creştinilor botezaţi (corespunzătoare punerii peste ei a mâinilor apostolilor) este evidentă din botezul samaritenilor de către Sf. Ap. şi diacon Filip (Fapte 8, 12). Singur botezul nu era suficient pentru mântuirea lor. Autorul Faptelor continuă: "Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, venind, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Iisus. Atunci au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt" (Fapte 8, 14-17). Aşadar, nu avem nici un temei să considerăm, după cum se face în B.E.M., că Botezul ar cuprinde şi Mirungerea. Ea este o Taină de sine stătătoare, urmând după Botez, lucru pe care îl confirmă practica străveche a Bisericii, mărturisită de Sfinţii Părinţi. Astfel, mai sus amintitul Sfânt Dionisie Areopagitul scrie: "Această Ungere desăvârşitoare cu mir dăruieşte pogorârea Duhului lui Dumnezeu celui sfinţit prin sfânta slujbă religioasă a renaşterii întru Dumnezeu" (adică Botezul). Sfântul Ciprian din Cartagina (secolul III), cunoscut adept al rebotezării ereticilor, scria papei de la Roma, Ştefan: "Ei se vor putea sfinţi pe deplin şi vor putea deveni fii ai lui Dumnezeu numai atunci când se vor renaşte prin ambele Taine (sacramento utroque nascantur). Cel botezat trebuie să mai fie şi uns, pentru ca, primind Mirul, adică Ungerea, să se facă uns al Domnului şi să aibă în el harul lui Hristos". Sfântul Ambrozie al Mediolanului (secolul IV), în lucrarea "Despre Taine" (cartea III, cap. 2), definind Mirungerea drept "pecete a Duhului", scrie: "După botez urmează pecetea Duhului căci după cristelniţă rămâne încă de împlinit desăvârşirea, când prin chemarea preotului se insuflă Duhul Sfânt, Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, Duhul sfatului şi al tăriei, Duhul cumpătării şi al evlaviei, Duhul temerii de Dumnezeu - cele şapte virtuţi ale Duhului". Fericitul Augustin (secolul V) face o delimitare între cele două Taine, zicând: "Ungerea duhovnicească este însuşi Duhul Sfânt, iar Taina Lui e în ungerea văzută... Taina Mirului este o Taină ca şi însuşi Botezul". Sfântul Efrem Sirul (secolul IV) compară alegoric potopul cu botezul, iar porumbelul având o frunză de măslin în cioc (Facerea 8. 11) - cu Mirungerea: "Corabia lui Noe vestea că va Veni Acela Care va zidi Biserică pe ape, făcând slobozi copii ei în numele Sfintei Treimi; iar porumbelul întruchipa Duhul Sfânt, Care va săvârşi Ungerea - Taina mântuirii". Sfântul Chiril al Ierusalimului (secolul IV). după cuvântul său adresat celor ce urmau să primească Taina Botezului cu apă, consacră un cuvânt similar şi Mirungerii, începând cu versetul din Sf. Ap. Ioan Teologul: "Voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru" (I In. 2, 20). Adresându-se creştinilor proaspăt botezaţi şi unşi cu mir, Sfântul Ierarh face următoarea comparaţie între Botezul Mântuitorului şi Botezul lor: "Aşa cum Hristos, spălându-se în râul Iordan şi dând apelor mireasma Dumnezeirii a ieşit din apă plin de Duhul Sfânt ... la fel şi tuturor celor care au ieşit din cristelniţa apelor sfinţite li s-a dat Mirul, care este acelaşi cu care e uns Hristos ... Trupul se unge cu mir însufleţitor ... De aceea, cei unşi cu acest mir sfânt, păziţi în voi acest lucru neîntinat şi fără prihană, făcând fapte bune şi fiind plăcuţi Domnului mântuirii noastre Hristos Iisus!". Acelaşi Sfânt Ierarh din Ierusalim, în cuvântul al 18-lea (cap. 33) spune celor botezaţi: "Domnul v-a curăţit de păcate prin botezul cu apă prin Cuvânt (Ef. 5, 26) ... şi vi s-a dat pecetea legăturii Sfântului Duh ... Iar în cele din urmă vi se va spune cum urmează să vă purtaţi în continuare potrivit harului, ca toţi să vă puteţi bucura de viaţa veşnică". Prin ultimele cuvinte Sfântul Chiril al Ierusalimului subliniază clar că creştinii botezaţi şi miruiţi trebuie să confirme harul divin primit în aceste Taine prin fapte corespunzătoare de evlavie creştină, la care îi obligă mai cu seamă sfânta Taină a Mirungerii. Acum e clar de ce în B.E.M. se diminuează importanţa Tainei Mirungerii comparativ cu Taina Botezului. Întrucât protestantismul, de la însăşi apariţia sa, neagă însemnătatea faptelor creştine pentru mântuire, el neglijează Taina Mirungerii, care obligă pe creştini la fapte, căci protestanţii nici n-o pot avea, fiindcă le lipseşte succesiunea apostolică. Prin urmare, şi aici B.E.M. porneşte de la premise pur protestante greşite, inacceptabile pentru Ortodoxie. Din această pricină Patriarhul Constantinopolului, Ieremia II, scria drept răspuns la întrebările luteranilor: "Mirungerea pune pe suflet prima pecete şi îi redă ceea ce el avea după chipul (lui Dumnezeu) şi puterea, pe care noi am pierdut-o prin neascultare, iar în afară de aceasta şi harul pe care l-am primit cândva în suflet prin suflarea lui Dumnezeu (Facerea 2, 7). De aceea Mirungerea aduce cu sine puterea Duhului, şi îmbogăţeşte sufletul cu mireasma lui, fiind semnul şi pecetea lui Hristos". În canonul 48 al Sinodului din Laodiceea (anul 343) se spune: "Acei care se sfinţesc prin Botez urmează a fi unşi cu Mir ceresc, pentru a se face părtaşi ai împărăţiei lui Dumnezeu".