Sfântul Nicolae Velimirovici-"Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi"-vol.1
Sunteţi îngrijorat cu ce se vor hrăni oamenii când se vor înmulţi din cale-afară pe pământ. Ce grijă ciudată şi nefolositoare! Oare această grijă ne-a învăţat s-o avem Hristos? Dimpotrivă, El ne-a slobozit de această grijă. El ne-a poruncit să nu ne îngrijim nici de ziua de mâine, cu atât mai puţin de secolul viitor. Nu vă îngrijiţi, spune, pentru ziua de mâine, că ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei necazul ei.
Fără îndoială, cine uită de Dumnezeu ia asupra sa grijile lui Dumnezeu. Iar grijile lui Dumnezeu nu-s pentru slabii umeri omeneşti. Aţi citit legenda grecească despre Atlas, care s-a răzvrătit împotriva zeilor şi a vrut să poarte pământul pe umerii săi, şi cum, după ce greutatea pământului a început să îl zdrobească, s-a pocăit şi a înapoiat pământul zeilor? Doriţi să fiţi un nou Atlas şi să repetaţi greşeala celui vechi?
Cine vă sperie că neamul omenesc se va înmulţi cândva atât de mult încât pământul nu îl va mai putea hrăni? Asta se putea întâmpla şi până acum. De la facerea lumii şi până astăzi, se putea întâmpla de mai multe ori, dacă Făcătorul nu ar fi avut grijă de asta şi nu ar fi privegheat asupra lumii. De vreme ce aveţi atâta încredere în condeiul dvs. şi în socoteala dvs., scrieţi şi socotiţi, şi vă veţi încredinţa repede că de la Adam şi până la primii faraoni ai Egiptului puteau fi pe pământ tot atâţia oameni câţi greieri sunt pe câmp. Încă de atunci ar fi putut oamenii să acopere toate continentele şi toate insulele de pe planeta noastră. Dar asta nu s-a întâmplat. Şi acest fapt dă mărturie că lumea merge după o logică ce nu se conduce după condeiul nostru şi după socoteala noastră.
Spuneţi singur că Brazilia, dacă ar fi cultivată, ar putea hrăni întreaga Europă şi Americă. Adăugaţi însă: „Dar ce va fi când şi brazilienii se vor înmulţi peste măsură, şi nu vor mai avea grâu pentru export?" O, ciudatule purtător de grijă, cine va plăti grijile dvs. de acum dacă Brazilia nu se va înmulţi niciodată peste măsură, şi nici Europa, şi nici America? Pe mine mă îngrijorează acum următorul lucru: cine va plăti grijile dvs. de acum pentru ceva care se poate întâmpla abia peste o sută de ani şi nu se va întâmpla, probabil, niciodată? Liniştiţi-vă, vă rog, şi nu vă faceţi griji cu ce se vor hrăni strănepoţii noştri. Nici străbunicul dvs. nu şi-a făcut griji cu ce vă veţi hrăni dvs., nici tatăl dvs. nu v-a lăsat vreo avuţie, şi totuşi faceţi cumva rost de pâine pentru dvs. şi copiii dvs. Ajunge fiecărei zile şi fiecărei generaţii necazul ei.
Scrieţi că grija dvs. pentru viitorul îndepărtat a fost stârnită de foametea care deja există în unele ţări, şi vă întrebaţi: „Dar ce va fi după o sută de ani? Foametea nu a venit, oare, de la înmulţirea peste măsură a oamenilor?" Oare nu aţi citit în Biblie cum a fost, de-a lungul celor şapte ani de nerodire, foamete în Egipt pe timpul dreptului Iosif? Foametea era de la nerodire, nu de la înmulţirea peste măsură a oamenilor. Iar nerodirea a îngăduit-o asupra roditorului Egipt Cel în a Cărui stăpânire este a da sau a nu da, potrivit dreptăţii sau nedreptăţii oamenilor. Şi a fost foamete în Palestina în vremea strămoşului evreilor, Iacov: nici acolo de la suprapopulare, fiindcă Iacov stăpânea singur câmpia Palestinei, împreună cu fiii săi.
Ca atare, fiţi liniştit şi nu vă chinuiţi cu grija pentru pâinea celor care nu s-au născut încă. Şi dacă vreţi, totuşi, să vă îngrijiţi de grijile îndepărtate ale omenirii, nu vă îngrijoraţi de ce vor avea oamenii, ci de ce vor fi ei în viitor. Vă jur pe sfânta învăţătură a lui Hristos că dacă urmaşii noştri vor căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, nu vor fi nici o zi lipsiţi de pâine, de-ar fi ei pe pământ ca nisipul mării.
Pace dvs. şi sănătate!
Fără îndoială, cine uită de Dumnezeu ia asupra sa grijile lui Dumnezeu. Iar grijile lui Dumnezeu nu-s pentru slabii umeri omeneşti. Aţi citit legenda grecească despre Atlas, care s-a răzvrătit împotriva zeilor şi a vrut să poarte pământul pe umerii săi, şi cum, după ce greutatea pământului a început să îl zdrobească, s-a pocăit şi a înapoiat pământul zeilor? Doriţi să fiţi un nou Atlas şi să repetaţi greşeala celui vechi?
Cine vă sperie că neamul omenesc se va înmulţi cândva atât de mult încât pământul nu îl va mai putea hrăni? Asta se putea întâmpla şi până acum. De la facerea lumii şi până astăzi, se putea întâmpla de mai multe ori, dacă Făcătorul nu ar fi avut grijă de asta şi nu ar fi privegheat asupra lumii. De vreme ce aveţi atâta încredere în condeiul dvs. şi în socoteala dvs., scrieţi şi socotiţi, şi vă veţi încredinţa repede că de la Adam şi până la primii faraoni ai Egiptului puteau fi pe pământ tot atâţia oameni câţi greieri sunt pe câmp. Încă de atunci ar fi putut oamenii să acopere toate continentele şi toate insulele de pe planeta noastră. Dar asta nu s-a întâmplat. Şi acest fapt dă mărturie că lumea merge după o logică ce nu se conduce după condeiul nostru şi după socoteala noastră.
Spuneţi singur că Brazilia, dacă ar fi cultivată, ar putea hrăni întreaga Europă şi Americă. Adăugaţi însă: „Dar ce va fi când şi brazilienii se vor înmulţi peste măsură, şi nu vor mai avea grâu pentru export?" O, ciudatule purtător de grijă, cine va plăti grijile dvs. de acum dacă Brazilia nu se va înmulţi niciodată peste măsură, şi nici Europa, şi nici America? Pe mine mă îngrijorează acum următorul lucru: cine va plăti grijile dvs. de acum pentru ceva care se poate întâmpla abia peste o sută de ani şi nu se va întâmpla, probabil, niciodată? Liniştiţi-vă, vă rog, şi nu vă faceţi griji cu ce se vor hrăni strănepoţii noştri. Nici străbunicul dvs. nu şi-a făcut griji cu ce vă veţi hrăni dvs., nici tatăl dvs. nu v-a lăsat vreo avuţie, şi totuşi faceţi cumva rost de pâine pentru dvs. şi copiii dvs. Ajunge fiecărei zile şi fiecărei generaţii necazul ei.
Scrieţi că grija dvs. pentru viitorul îndepărtat a fost stârnită de foametea care deja există în unele ţări, şi vă întrebaţi: „Dar ce va fi după o sută de ani? Foametea nu a venit, oare, de la înmulţirea peste măsură a oamenilor?" Oare nu aţi citit în Biblie cum a fost, de-a lungul celor şapte ani de nerodire, foamete în Egipt pe timpul dreptului Iosif? Foametea era de la nerodire, nu de la înmulţirea peste măsură a oamenilor. Iar nerodirea a îngăduit-o asupra roditorului Egipt Cel în a Cărui stăpânire este a da sau a nu da, potrivit dreptăţii sau nedreptăţii oamenilor. Şi a fost foamete în Palestina în vremea strămoşului evreilor, Iacov: nici acolo de la suprapopulare, fiindcă Iacov stăpânea singur câmpia Palestinei, împreună cu fiii săi.
Ca atare, fiţi liniştit şi nu vă chinuiţi cu grija pentru pâinea celor care nu s-au născut încă. Şi dacă vreţi, totuşi, să vă îngrijiţi de grijile îndepărtate ale omenirii, nu vă îngrijoraţi de ce vor avea oamenii, ci de ce vor fi ei în viitor. Vă jur pe sfânta învăţătură a lui Hristos că dacă urmaşii noştri vor căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, nu vor fi nici o zi lipsiţi de pâine, de-ar fi ei pe pământ ca nisipul mării.
Pace dvs. şi sănătate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu