ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL (34)

Arhimandrit Serafim Alexiev

O problemă deosebit de dificilă este aceea a aşa numitei "preoţii" a femeilor.

Pr. Borovoi, în loc să elimine această problemă "delicată" ca neexistând în genere pentru Biserica Ortodoxă, consideră şi aici necesar ca, "la rezolvarea acestei probleme de către celelalte biserici, să se ţină seama de perspectivele ecumenice ale soluţionării lor pentru unitatea tuturor creştinilor şi pentru înţelegerea identică a păstrării fidelităţii faţă de Tradiţia Apostolică, aşa cum este ea atestată în istoria Bisericii". Din cuvintele subliniate ale Pr. Borovoi rezultă că noţiunea privind Tradiţia Apostolică, chiar şi într-o chestiune "delicată", mai urmează a fi dezbătută în virtutea "perspectivelor ecumenice... ale unităţii tuturor creştinilor"! Acest lucru însă demonstrează caracterul confuz al noţiunii de Tradiţie Apostolică, pe care ecumeniştii o speculează în scopuri egoiste. Să evocăm însă noţiunea de Tradiţie Apostolică, aşa cum este ea explicată în B.E.M. Cităm: "Tradiţia Apostolică în Biserică înseamnă succesiunea în calităţile distinctive stabile ale Bisericii Apostolilor: mărturisirea credinţei apostolice, propovăduirea şi interpretarea înnoită(!)a Evangheliei, oficierea Botezului şi Euharistiei, transmiterea responsabilităţii preoţeşti". După evocarea celor două Taine: Botezul şi Euharistia, ar fi trebuit numită cea de a treia Taină - Preoţia, care constituie un obiect de cercetare în B.E.M. în loc să se vorbească de "transmiterea harului preoţiei, se menţionează doar transmiterea responsabilităţii, ca de un act formal de răspundere juridică, prin care pentru B.E.M. se epuizează întreaga esenţă a "preoţiei"! În comentariul la acelaşi §34 se arată: "În cadrul acestei Tradiţii Apostolice există o anumită succesiune apostolică a slujirii, care serveşte pentru susţinerea continuităţii şi succesiunii cuvintelor şi acţiunilor lui Iisus, transmise nouă de către Apostoli. Preoţii sunt desemnaţi (!) de Apostoli. După aceea episcopii Bisericii au fost primii custozi ai acestei continuităţi a tradiţiei apostolice; ei au fost martori ai succesiunii apostolice a slujirii, care a fost continuată şi păstrată prin episcopii vechii Biserici împreună cu preoţii şi diaconii din comunitatea creştină." Aşadar, în comentariu nu se spune nimic despre continuitatea harică în hirotonire - de la Apostoli prin episcopi, inclusiv până în zilele noastre. Referitor la Apostoli se spune doar că ei "numeau" pe preoţi, care se deosebesc totuşi de episcopi. Iar episcopii sunt numiţi doar "custozi" (şi nu promotori) şi "martori" (dar nu purtători) ai succesiunii apostolice a slujirii. Nicăieri însă nu se arată că această succesiune a slujirii se transmite pe linia hirotonirilor în Taina Preoţiei.În încheierea comentariului se subliniază că, "se impune să se facă o distincţie între Tradiţia Apostolică a întregii Biserici şi continuitatea slujirii apostolice". Cu alte cuvinte, sunt separate artificial două lucruri indisolubil legate unul de altul: "Tradiţia Apostolică" şi "slujirea apostolică". Cea mai elocventă probă a acestui raport o constituie faptul că culegerea de Pravile Apostolice începe cu două condiţii privind hirotonirea episcopului de către doi sau trei episcopi, iar a preotului sau diaconului - de un episcop. Prin urmare, slujirea apostolică este inclusă în Tradiţia Apostolică. În §36 continuitatea episcopilor este prezentată doar ca "unul din mijloacele...cu ajutorul căruia este exprimată Tradiţia Apostolică în Biserică. Această continuitate este interpretată... ca fiind un însemn simbolic şi păstrarea succesiunii credinţei şi legăturii apostolice". La fel ca şi în Tainele Botezului şi Euharistiei, B.E.M. nici de astă dată nu iese din cadrul înţelegerii protestante a Tainelor sub formă de simboluri, ignorând Tainele, ca fiind necesare pentru salvarea succesiunii ierarhice rânduite de Iisus Hristos, prin care se transmite negreşit credincioşilor harul lui Dumnezeu. În §38 se spune că "bisericile care nu şi-au păstrat episcopatul privesc succesiunea episcopală ca un simbol, nu ca o garanţie a continuităţii şi unităţii Bisericii". Iar mai departe se arată că ele nu pot (ceea ce ar însemna că nu vor - n.a.) să accepte... că preoţia, adoptată în propria lor tradiţie, trebuie să fie considerată ca nevalabilă până îa momentul în care nu va adera la linia existentă a succesiunii episcopale". Aceeaşi pretenţie concretă a fost formulată de pastorul dr. Jurghen Roloff, profesor la Universitatea din Erlangen, în referatul "Evaluarea documentului de la Lima", prezentat la cea de a 10-a conferinţă a reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Ruse şi Bisericii Evanghelice a Germaniei, care a avut loc la Kiev în 25-29 septembrie 1984. El a declarat categoric: "Pentru bisericile noastre este hotărâtor faptul că partenerii ecumenici (adică ortodocşii) nu au pus recunoaşterea aflării noastre în Tradiţia Apostolică în funcţie de acest fel de succesiune (adică apostolică)". Prin aceste cuvinte teologul protestant recunoaşte el însuşi că protestanţii nu au succesiune apostolică! Astfel, B.E.M. introduce noţiunea de succesiune episcopală în manieră protestantă, ca ceva neobligatoriu pentru creştini şi independent, chipurile, de succesiunea apostolică, care este substituită prin noţiunea de "continuitate în Tradiţia Apostolică", deşi nu există succesiune episcopală fără continuitate apostolică. Aceste două noţiuni sunt absolut echivalente şi în aceasta rezidă temelia principală a Bisericii Ortodoxe ca Biserică Apostolică! Ultimul capitol al B.E.M. este intitulat: "Spre recunoaşterea reciprocă a preoţimii hirotonite"; în el este dezvăluit scopul ecumenic final - recunoaşterea reciprocă a ierarhiilor confesiunilor aderente la C.E.B. În §21 se arată direct că "bisericile trebuie să fie gata să-şi modernizeze concepţia şi practica privind hirotonirea preoţilor". În §53 autorii B.E.M. îndrăznesc să ceară "bisericilor care au păstrat succesiunea episcopală să recunoască fondul apostolic al preoţiei hirotonite existent în bisericile care n-au păstrat această succesiune, precum şi existenţa în aceste biserici a serviciului de "episcope" (în greacă) sub diverse forme". Nu se precizează ce fel de "forme diverse" de episcopat există în afara ierarhiei din trei trepte rânduită de Dumnezeu, căci astfel de "forme" nu există şi nu pot exista! Este doar o adunătură deşartă de cuvinte despre o oarecare "ierarhie", având drept scop să arunce praf în ochii cititorilor. În §54 citim:"Unele biserici hirotonesc numai bărbaţi. Disensiunile în această privinţă împiedică recunoaşterea reciprocă a preoţiei. Acest lucru însă, nu trebuie să fie considerat un impediment esenţial pentru eforturile de mai departe spre realizarea recunoaşterii reciproce". După cum am mai arătat, C.E.B. susţine ideea "preoţiei" feminine, încercând însă, în cazul dat, să elimine acest obstacol de dragul recunoaşterii reciproce a "bisericilor" şi "preoţilor" lor, încheind de aceea paragraful cu fraza: "Ideile ecumenice trebuie să încurajeze, şi nu să frâneze dezbaterea nestingherită a acestei probleme". În sfârşit, în ultimul §55 al B.E.M. se presupune, ca expresie supremă a "recunoaşterii reciproce a bisericilor şi preoţiilor lor", celebrarea Liturghiei Euharistice în comun cu punerea reciprocă a mâinilor!!! Arhiereii ortodocşi - purtătorii preţiosului dar al continuităţii apostolice - vor înţelege clar că - în cazul în care ei, din anumite considerente (desigur, de natură ecumenico-diplomatică, şi nu ecleziastică!) - vor accepta parodia ecumenică descrisă, va însemna că ei se lipsesc în mod automat de harul ierarhic ca atare, căpătat în timpul hirotonirii, pierzându-şi în felul acesta succesiunea apostolică, căci potrivit Canonului apostolic 45: "Episcopul, presviterul sau diaconul, care nu face decât că se roagă împreună cu ereticii, trebuie să fie excomunicat; iar dacă le va îngădui să slujească ca preoţi în biserică, trebuie să fie depuşi din treaptă". Fie ca aceasta să nu se întâmple!