CUM SE CEARTĂ OAMENII

Uneori, Nifon urmărea pe diavoli cum mergeau să ispitească pe oameni, şoptindu-le la ureche diferite răutăţi. Dar ei, avându-şi mintea împrăştiată la grijile vieţii, nu pricepeau diavoleasca înşelare, ci primeau gândurile rele şi se îndeletniceau cu ele, ca şi cum ar fi fost ale lor. Şi aşa, unii izbucneau în mânie, alţii în clevetire, alţii în certuri , bătăi şi pomeniri de rău. Robul lui Dumnezeu, care observa toate acestea, a zis cu mâhnire: "O, cât sunt de răi! Au pus stăpânire pe oameni şi le comandă, iar ei, fără să-şi dea seama, îndată îndeplinesc toate poruncile lor. De aceea, trebuie să cercetăm bine gândurile şi numai aşa să trecem la faptă". Apoi a povestit cele ce urmează: "Am văzut odată un om lucrând. Deodată a venit un negru, s-a aplecat asupra lui şi multă vreme i-a şoptit ceva. Nu departe, lucra alt om. Atunci, primul lucrător şi-a lăsat lucrul, s-a dus furios la confratele său şi a început să-l înjure. În acel moment, un alt negru s-a apropiat de al doilea lucrător, i-a soptit şi lui ceva la ureche şi l-a pornit spre ceartă. Astfel, un diavol pornea la mânie, iar celalalt diavol făcea pe altul să se împotrivească".
Văzând aceasta, Nifon s-a tulburat adânc, zicând: "O, diavoli înşelători şi necuraţi! Uite cum seamană duşmănie între oameni! Iar aceştia fără de minte, fac degrabă ceea ce li se spune".

"Viaţa şi învăţătăturile Sfântului Ierarh Nifon"