Părintele Petru Serioghin"Fiecare minut şi chiar fiecare secundă din viaţa noastră vremelnică prezintă importanţă nu pentru ceea ce am făcut sau n-am izbutit să facem, ci în funcţie de direcţia spre care mergem şi către ce tindem. Vrem sau nu, timpul trece. Viaţa noastră vremelnică este asemenea unui torent de ape repezi, există o singură alternativă: sau veşnică bucurie, sau veşnică suferinţă. Dacă nutrim o dragoste adevărată faţă de cei ce ne sunt apropiaţi cu trupul şi cu sufletul, vom învăţa să-L iubim pe Dumnezeu, să tindem spre El, să ne apropiem de El. Mergând pe această cale, la capătul ei ne va aştepta fericirea şi bucuria veşnică. Dacă suntem trufaşi, iubitori de slavă lumească, desfrânaţi şi răi, inima noastră nu va fi decât un iad, iar calea pe care mergem ne va duce la veşnică suferinţă. În fiecare minut şi în fiecare secundă tânjim sau tindem cu sufletul către ceva şi depinde de noi ca acel „ceva" să nu fie ca o sentinţă, scrisă pe inimă, care să ni se aplice în viaţa veşnică. De multe ori ni se pare că avem de rezolvat probleme extrem de importante şi ne oprim din drum ca să o facem. Altă dată am vrea să-i oprim din drum şi pe alţii. Degeaba! Fiecare îşi urmează propriul său drum şi îşi are locul său în veşnicie, în funcţie de starea inimii. Omule superficial, ia aminte că zilele vieţii tale vremelnice dispar ca fulgerul, iar în faţa ta se deschide abisul veşniciei. Spre ce te îndrepţi? Ce porţi în inimă: iadul sau raiul?"
"LUMINĂTORUL DE SUB OBROC"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu