Nici măcar „a vrea" nu este al nostru, ci tot binele este de la Dumnezeu

Spunea cineva: „Dai voinţă, iei putere". De ce totuşi noi nu voim? Oare nu avem voinţă? La prima vedere s-ar părea că voim, dar nu avem putere. Se pare însă că însuşi „a voi" este o putere, şi ar trebui să cerem şi aceasta de la Dumnezeu. Când spunem: „Întăreşte-mi, Doamne, voinţa" este ca şi cum am cere putere şi astfel o singură cale pare a fi pentru întărirea voinţei, aceea ca voinţa noastră să se plece, să se retragă în faţa voinţei lui Dumnezeu. Şi astfel, „dau voinţă, iau putere" se transformă în: „îmi dau voinţa mea neputincioasă la o parte ca să primesc voinţa puternică a lui Dumnezeu".

Ieromonah Ioan Buliga-Deşertăciunea lumii