luni, 14 septembrie 2009

Crucea şi învierea noastră


Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim.

Nu există viaţă de om care să fie lipsită de încercări, de luptă, de suferinţă. Şi nimeni nu poate fi sigur că acestea îl ocoli. Se cuvine să primim din tot sufletul încercările, nu numai să le răbdăm, ci să ne şi supunem lor, ca unele care vin de la Dumnezeu, dar şi să ne „închinăm" crucii noastre, că să ne-o purtăm cu dragoste, cu ochii şi cu gândul la crucea Mântuitorului, prin care am dobândit răscumpărarea.
Când răsună în biserică troparul Sfintei Cruci, mi se pare că, închinându-ne cu smerenie înaintea ei, trebuie să ne-o asumăm întrutotul, în prezent şi în viitor, cunoscând că Domnul ne-a dat-o să o purtăm. Purtându-ne crucea fără crâcnire, să nu uităm că după cruce a urmat Învierea lui Hristos, suprema bucurie pe care ne-o vesteşte Evanghelia. Crucea ne duce la biruinţă, la învierea simţurilor noastre amorţite, a puterii noastre lâncezânde.


"Fiecare zi un dar de la Dumnezeu-366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu