Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi

Vremurile pentru poporul moldav au fost grele, fiindcă Moldova a fost un teritoriu cu mult belşug de la Dumnezeu şi frumuseţe deosebită, cu oameni buni, paşnici şi ospitalieri. Aşa se face că hoardele barbarilor - huni, tătari, turci etc.- au năvălit peste poporul român. Astfel, în secolul al XVII-lea, marele mitropolit al Moldovei, Dosoftei, a trebuit să plece din calea tătarilor în Polonia, cu arhiva mitropoliei şi cu personalul de la centrul mitropolitan. În timpul şederii în exil a mitropolitului Dosoftei, a fost înscăunat alt ierarh, Teodosie al II-lea (1674-1675), ce mai înainte fusese Episcop de Rădăuţi, la sfârşitul anului 1669 sau începutul lui 1670-1671.
De loc, a fost din ţinutul Vrancei. Din tinereţe a dorit viaţa pustnicească, intrând în mănăstirea Bogdana - Bacău, unde a ajuns şi egumen. Din ascultarea de egumen, a fost ales episcop, mai întâi la Rădăuţi, apoi la Roman şi-n cele din urmă, mitropolit al Moldovei „1674 (ante 15 aprilie) până-n 1675 (ante 10 mai)". Păstoria mitropolitului Teodosie al II-lea în Moldova a fost grea, fiind iarnă grea, dar şi din cauza năvălirii tătarilor veniţi o dată cu turcii, ce l-au adus domn pe Dumitraşcu Cantacuzino în 1674 şi, după cum spune Ion Neculce, „ erau ca lupii în turma de oi". Toţi sufereau atunci, în frunte cu mitropolitul Teodosie, căci barbarii „ au călcat tot şi au jăcuit toată ţara" şi „au dezbrăcat de podoabe mănăstirile" Moldovei şi „au robit mulţime de norod".
Acest Dumitraşcu Cantacuzino s-a dedat la „fărădelegi şi mai ales traiul adulterin " şi în acest caz mitropolitul Teodosie a luat poziţie: „Ce sunt acestea, măria ta, oarele semnele lui Antihrist? " Domnul n-a putut suporta sfatul să se îndrepteze şi l-a scos din scaun pe mitropolit, închizându-l în M-rea Sf Sava din Iaşi. Ca pedeapsă de la Dumnezeu, domnitorul Pătraşcu a fost înlocuit cu noul domn ,, Antonie Ruset, care îl va readuce pe Dosoftei" ce l-au scos pe Teodosie fiindcă l-a găsit nevinovat. Fiind liber, mitropolitul s-a ocupat de mănăstirile din părţile Vrancei şi în smerenie s-a retras la schitul Brazi, lângă Panciu. De aici, ajuta mănăstirile, împodobindu-le cu diferite odoare necesare, ducând o viaţă duhovnicească. Din toţi banii ce i-au fost dăruiţi de credincioşii cu dare de mână a căutat să înzestreze mănăstirile sărace.
Dar necazurile iarăşi au început, în 1694, când au năvălit din nou tătarii, l-au prins pe ierarh în schitul Brazi şi, după mai multe chinuri, i-au tăiat capul pentru că îi ceruseră bani, dar el, fiind un călugăr desăvârşit, nu avea aşa ceva.
A fost înmormântat, în schitul Brazi. La Mitropolia Moldovei şi Sucevei se păstra, prin anul 1926, un înscris în legătură cu Schitul Brazi şi cu sfârşitul mitropolitului Teodosie, precum şi cu descoperirea moaştelor sale... datând din 1839/ 1840 care mărturisea.
După revoluţia din Decembrie 1989 s-au reluat săpăturile arheologice şi s-au regăsit Sf. Moaşte sub Sf. Masă în altarul bisericii mari ce a fost demolată.

P.S. Gherasim Putneanul-"Tihna însemnărilor"