"Deşertăciunea lumii"-Ieromonah Ioan Buliga
Mulţi se întreabă de ce cei care s-au rătăcit de la credinţă, adică ereticii, par de multe ori şi în multe situaţii mai buni decât cei aflaţi în dreapta credinţă. Întrebarea aceasta este o piatră de poticneală pentru mulţi. În primul rând a fi drept credincios implică o dublă lucrare - lucrarea Dumnezeu-om. Pentru ca Dumnezeu să lucreze în om trebuie ca acesta să creadă drept în El şi să fie ca un templu unde Dumnezeu poate să Se pogoare. A fi ca un templu înseamnă să fii un om cu bună rânduială în tot ceea ce faci, şi în această rânduială se identifică două lucrări: una văzută, care constă în comportamentul exterior, şi una nevăzută, care constă în partea lăuntrică a omului.
Omul pe care noi îl vedem este doar cel care se manifestă în comportamentul exterior. Atunci când acest comportament este exemplar, se consideră a fi un om moral. A fi om moral însă nu ajunge ca să te mântuieşti. Omul moral nu ucide, nu fură, nu desfrânează, poate avea un comportament civilizat, poate să creadă şi în Dumnezeu, dar dacă nu crede drept tot degeaba.
A crede drept înseamnă a înţelege cuvântul lui Dumnezeu. Ereticii nu înţeleg cuvântul lui Dumnezeu. Ei ştiu Biblia pe de rost, dar nu înţeleg ce înseamnă:
- trecerea israeliţilor prin Marea Roşie (cf. I Cor. 10, 2), şi nu îşi botează copii;
- că Sfinţii Apostoli au dat predanii prin cuvânt (cf. II Tes. 2, 15), şi nu vor să audă de Tradiţie;
- „nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după capul fiecăruia" (cf. II Petru 1, 20), şi tâlcuiesc Scriptura cum vor ei;
- că apostolii au aşezat preoţii în biserici (cf. I Petru 5, 1), ei nu au aşa ceva;
- cele întâmplate cu poporul lui Israel, Templul cu preoţi, cu rânduielile din el au închipuit biserica creştină cu toate cele ce sunt în ea (cf. I Cor. 10, 11), iar ei nu au nimic din toate acestea;
- cuvintele spuse de Maica Domnului: iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48), iar ei o hulesc pe Maica Domnului;
- că îngerul s-a închinat Maicii Domnului (cf. Luca 1, 29), nu vor să audă de asta;
- cuvintele: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă (Iezechiel 44, 2); nu înţeleg că Maica Domnului a rămas Fecioară şi după naştere, şi pentru totdeauna;
- că îngerul nu a primit închinăciunea de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan şi i-a spus: lui Dumnezeu închină-te (Apocalipsa 22, 8-9), deoarece Ioan a ajuns împreună slujitor cu sfinţii şi cu îngerii, noi însă ne putem închina în semn de cinstire la sfinţi şi îngeri;
- că sfinţii pot mijloci la Dumnezeu pentru noi, Moise a mijlocit pentru popor şi Dumnezeu l-a ascultat;
- că trupurile sfinţilor trebuie cinstite pentru că Harul lui Dumnezeu locuieşte în ele chiar după moartea lor, cum învederat s-a arătat cu trupul lui Elisei (cf. IV Regi 13, 21);
- lepădarea de cele pământeşti de care ne vorbeşte Hristos, şi nu fac nimic din asta.
Ei slujesc grijilor pământeşti şi trăiesc o credinţă falsă, depărtată de adevăr, rămânând în ei doar un comportament exterior bun la vedere, o moralitate care este ca o blană de oaie peste lupul rătăcit de sub ea.
Cu această moralitate ei se înfăţişează în faţa celor care cad în cârlig ca nişte peşti fără glas, în casele goale ale săracilor pentru a le lua singurul lucru care le-a mai rămas: credinţa, în casele bogaţilor şi intelectualilor pentru a-i abate de la dreapta credinţă.
Ce se întâmplă de partea noastră, a ortodocşilor? Ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „dacă ne aprindem de mânie şi răutate", încetăm să mai fim ca oile blânde şi devenim noi înşine lupi. „Atunci se va depărta de noi ajutorul păstorului, căci el paşte oile, nu lupii." Astfel că mulţi dintre ortodocşi au devenit din oi, lupi, nemaipăstrându-şi nici blana de oaie măcar. Nu mai au nici măcar moralitatea pe care o au ereticii.
Astfel iese în contrast moralitatea ereticilor cu lipsa de moralitate a celor ortodocşi numai cu numele. Însă să nu ne înşelăm, sunt mulţi chemaţi, puţini aleşi. La eretici unde se împlinesc aceste cuvinte? Ei sunt toţi ca într-o oală, pe când la ortodocşi sunt şi cei puţini aleşi, care au şi moralitate şi dreaptă credinţă.
Omul pe care noi îl vedem este doar cel care se manifestă în comportamentul exterior. Atunci când acest comportament este exemplar, se consideră a fi un om moral. A fi om moral însă nu ajunge ca să te mântuieşti. Omul moral nu ucide, nu fură, nu desfrânează, poate avea un comportament civilizat, poate să creadă şi în Dumnezeu, dar dacă nu crede drept tot degeaba.
A crede drept înseamnă a înţelege cuvântul lui Dumnezeu. Ereticii nu înţeleg cuvântul lui Dumnezeu. Ei ştiu Biblia pe de rost, dar nu înţeleg ce înseamnă:
- trecerea israeliţilor prin Marea Roşie (cf. I Cor. 10, 2), şi nu îşi botează copii;
- că Sfinţii Apostoli au dat predanii prin cuvânt (cf. II Tes. 2, 15), şi nu vor să audă de Tradiţie;
- „nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după capul fiecăruia" (cf. II Petru 1, 20), şi tâlcuiesc Scriptura cum vor ei;
- că apostolii au aşezat preoţii în biserici (cf. I Petru 5, 1), ei nu au aşa ceva;
- cele întâmplate cu poporul lui Israel, Templul cu preoţi, cu rânduielile din el au închipuit biserica creştină cu toate cele ce sunt în ea (cf. I Cor. 10, 11), iar ei nu au nimic din toate acestea;
- cuvintele spuse de Maica Domnului: iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48), iar ei o hulesc pe Maica Domnului;
- că îngerul s-a închinat Maicii Domnului (cf. Luca 1, 29), nu vor să audă de asta;
- cuvintele: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă (Iezechiel 44, 2); nu înţeleg că Maica Domnului a rămas Fecioară şi după naştere, şi pentru totdeauna;
- că îngerul nu a primit închinăciunea de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan şi i-a spus: lui Dumnezeu închină-te (Apocalipsa 22, 8-9), deoarece Ioan a ajuns împreună slujitor cu sfinţii şi cu îngerii, noi însă ne putem închina în semn de cinstire la sfinţi şi îngeri;
- că sfinţii pot mijloci la Dumnezeu pentru noi, Moise a mijlocit pentru popor şi Dumnezeu l-a ascultat;
- că trupurile sfinţilor trebuie cinstite pentru că Harul lui Dumnezeu locuieşte în ele chiar după moartea lor, cum învederat s-a arătat cu trupul lui Elisei (cf. IV Regi 13, 21);
- lepădarea de cele pământeşti de care ne vorbeşte Hristos, şi nu fac nimic din asta.
Ei slujesc grijilor pământeşti şi trăiesc o credinţă falsă, depărtată de adevăr, rămânând în ei doar un comportament exterior bun la vedere, o moralitate care este ca o blană de oaie peste lupul rătăcit de sub ea.
Cu această moralitate ei se înfăţişează în faţa celor care cad în cârlig ca nişte peşti fără glas, în casele goale ale săracilor pentru a le lua singurul lucru care le-a mai rămas: credinţa, în casele bogaţilor şi intelectualilor pentru a-i abate de la dreapta credinţă.
Ce se întâmplă de partea noastră, a ortodocşilor? Ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „dacă ne aprindem de mânie şi răutate", încetăm să mai fim ca oile blânde şi devenim noi înşine lupi. „Atunci se va depărta de noi ajutorul păstorului, căci el paşte oile, nu lupii." Astfel că mulţi dintre ortodocşi au devenit din oi, lupi, nemaipăstrându-şi nici blana de oaie măcar. Nu mai au nici măcar moralitatea pe care o au ereticii.
Astfel iese în contrast moralitatea ereticilor cu lipsa de moralitate a celor ortodocşi numai cu numele. Însă să nu ne înşelăm, sunt mulţi chemaţi, puţini aleşi. La eretici unde se împlinesc aceste cuvinte? Ei sunt toţi ca într-o oală, pe când la ortodocşi sunt şi cei puţini aleşi, care au şi moralitate şi dreaptă credinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu