marți, 1 septembrie 2009

ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL (35)


Arhimandrit Serafim Alexiev

C) Autoafirmarea comunităţilor protestante în calitate de "biserici"

Participarea ortodocşilor în C.E.B. nu numai că nu duce la convertirea heterodocşilor la Ortodoxie, ci este folosită de ei pentru autoafirmare. Iată o dovadă. Jean Jacques von Allement, profesor la facultatea din Neuchatel, Elveţia, aparţinând comunităţii reformate, şi-a exprimat speranţa că Biserica Ortodoxă, membru în C.M.B., le va ajuta bisericilor reformate să demonstreze că ele sunt "membre ale Bisericii lui Hristos","-fapt cu care nu sunt de acord teologii catolici, având în vedere întâi de toate lipsa la reformaţi a succesiunii apostolice. "Noi însă, reformaţii - continuă Allemens - putem dovedi deplinătatea credinţei, a vieţii sacramentale, demnităţii creştine a celor botezaţi şi legalitatea slujirii preoţeşti existentă în biserica reformată. În ceea ce priveşte caracteristicile tradiţionale ale Bisericii creştine va trebui, desigur, să săpăm mai adânc, dar ştiu că le avem. Nu avem temeiuri să credem că suntem atât de neputincioşi, încât să nu putem redescoperi harul deplin al Bisericii în biserica noastră". Cu alte cuvinte, reformaţii sunt pătrunşi de conştiinţa că şi ei reprezintă adevărata Biserică a lui Hristos. Întâlnindu-se cu ortodocşii, ei nicidecum nu caută adevărul, ci aşteaptă ca Biserica Ortodoxă să recunoască că şi ei sunt "biserică", pentru a-şi revendica acest "drept" în faţa catolicilor şi trebuie spus că aceste speranţe nu sunt lipsite de logică: de vreme ce Bisericile Ortodoxe locale sunt membri ai Consiliului Mondial al "Bisericilor şi participă la şedinţe alături de "bisericile" reformate, în felul acesta ele recunosc, tacit, pretenţiile reformaţilor pentru numele de biserică şi chiar pentru " succesiunea apostolică!".Continuând să raţioneze în acelaşi context, prof. Allemens recunoaşte în continuare că catolicii au fost îngrijoraţi şi alertaţi de intrarea ortodocşilor în C.E.B. Intrând în comuniune cu comunităţile protestante, ortodocşii au supus parcă încercării pretenţiile catolicilor la dreptul de a se numi unica şi adevărata biserică a Occidentului. Bisericile Ortodoxe parcă ar spune Romei, prin participarea lor la C.E.B.: "Occidentul creştin nu reprezintă numai Roma, ci Roma şi protestantismul; Roma şi bisericile care au reformat creştinismul occidental, şi în acest caz Reformaţia este, în ochii ortodocşilor, o parte din istoria Bisericii lui Dumnezeu în Occident". Iată ce concluzii eronate şi umilitoare extrag protestanţii sprijinindu-se pe participarea Bisericilor Ortodoxe în C.M.B.! Mai mult decât atât, Allemens estimează participarea ortodocşilor în mişcarea ecumenică drept "un temei pentru a reconsidera atitudinea faţă de Reforma din secolul al XVI-lea, ca aceasta să înceteze a mai fi socotită o tragedie pusă la cale de către vicleanul, ci să devină o importantă şi apreciabilă etapă a căii Bisericii, care determină definitiv sensul evoluţiei istoriei bisericeşti. Participarea ortodocşilor la Consiliul Ecumenic obligă Biserica romană să stea la îndoială: nu trebuie oare să înceteze a mai nega că protestanţii constituie o biserică, şi nu e cazul oare ca Roma să primească pe reformaţi, şi pe luterani, şi pe anglicani ca eventuale biserici, ale căror aspiraţii merită întrucâtva altă atitudine decât aceea condiţionată de negarea succesiunii lor apostolice". Astfel, făcând un bilanţ, putem spune: spre deosebire de catolicism, care îşi apără cu zel autonomia în aşteptarea momentului potrivit când papa va putea conduce C.M.B. (nu întâmplător locul preşedintelui rămâne deocamdată vacant!), Bisericile Ortodoxe locale s-au aruncat fără chibzuinţă în stihia protestantă tulbure a C.M.B., chipurile cu scopul de a "mărturisi" despre Ortodoxie (!), dar a reieşit că au făcut-o pentru a servi afirmării lor ca "biserici" de reală valoare. Aceasta ne demonstrează că protestanţii-ecumenişti aspiră spre autoafirmare, nu spre Ortodoxie, şi că ecumeniştii "ortodocşi" nu sunt chemaţi în C.M.B. pentru misionarism, ci pentru a contribui la recunoaşterea organizaţiilor heterodoxe în calitate de "biserici".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu