CREDINŢA SUTAŞULUI

Părintele Arsenie Boca

Rar s-a întâmplat să bucure oamenii pe Dumnezeu. Bucurie în cer se face când un păcătos se-ntoarce; dar bucuria pe care-a făcut-o sutaşul din Capernaum lui Iisus e cu totul alta. Acesta era roman, sabie stăpânitoare peste Israil. Cu toate acestea îi plăcea credinţa într-un singur Dumnezeu, al lui Israil, şi în Mesia pe care-L aşteptau iudeii. De aceea le-a şi clădit o sinagogă în Capernaum.
Căpitan roman, lasă la o parte mândria uniformei, lasă la o parte părerile vremii despre sclavie şi iată-l că aduce ceva nou în faţa lui Iisus: iubirea de oameni.
Sutaşul preţuieşte pe ordonanţa sa la rangul de om şi intervine pentru el înaintea Proorocului lui Israil.
Căpitanul roman se roagă pentru ordonanţă...
Dar nu numai rugăciune, nu numai iubire de om, ca om, ci şi credinţă vrednică de Dumnezeu. Sutaşul roman L-a recunoscut pe Iisus, Dumnezeu.
Iudeii n-au putut face aceasta.
Aceasta L-a mirat pe Iisus şi L-a bucurat.
Săvârşirea minunii nu ne mai miră. Nu l-a mirat poate nici pe sutaş, de vreme ce aceasta era, după credinţa sa, un fapt de la sine înţeles şi fără discuţie.
Cam ce-am putea potrivi pentru noi, din Evanghelia cu sutaşul ? Cred că acestea:
-Ce preţ are, înaintea lui Dumnezeu, credinţa fără discuţie în Iisus Hristos, ca Dumnezeu.
-Ce bucurie-I făceau lui Iisus dovezile iubirii de oameni, - şi mai ales când aceştia-s neînsemnaţi.
-Că nu-i neapărat de trebuinţă să vie Mântuitorul personal, pe jos, oarecum, ca să se săvârşească lucrul lui Dumnezeu.
-Că ar fi bine să avem şi noi smerenia pe care o avea sutaşul, a nevredniciei de-a intra Dumnezeu în casa noastră, - că tocmai această smerenie Îl sileşte să vie şi să pună la rând ale noastre, toate.
-Că numai o viaţă curată e în stare să asigure darurile acestea sufleteşti, care L-au bucurat pe Iisus.
Să-i fim recunoscători acelui sutaş roman, că ne-a dat model de credinţă şi curăţie sufletească. Să-i fim recunoscători că, în locul nostru, totuşi s-a găsit cineva să-L bucure pe Iisus. Au mai fost şi alţii: Marta şi Maria, surorile lui Lazăr; cu Lazăr era prieten. Avea şi alţi Lazări, iar mai pe urmă L-au bucurat cuvintele înţelepte ale tâlharului de pe cruce.
Am băgat de seamă că ori de câte ori bucura cineva pe Iisus, Iisus sălta cu Duhul şi spunea lucruri privitoare la viaţa viitoare. Aşa a fost şi cu prilejul bucuriei pe care i-a făcut-o sutaşul. Atunci a descoperit Iisus soarta evreilor până la sfârşitul lumii: că vor rămâne cei mai de pe urmă, deşi au fost chemaţi cei dintâi în împărăţia lui Dumnezeu.
Dar dacă noi, creştinii, suntem înaintea lor, aceasta n-o putem menţine decât cu credinţa după modelul sutaşului.