Arhimandrit Serafim Alexiev
B) Ecumenismul nu caută unitate în dreapta credinţă în Hristos
Domnul Iisus Hristos a creat o adevărată unitate consolidată şi plăcută lui Dumnezeu în Biserica Sa. Această unitate se realizează prin adoptarea adevărurilor dogmatice şi moral-duhovniceşti pe care El ni le-a descoperit. Cei care caută din toată inima această unitate, o pot dobândi şi realiza, venind la credinţa (Fapte 6, 7), care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna (Iuda 1, 8) şi de aceea o abatere cât de mică de la credinţa revelată de Dumnezeu ne depărtează de unitatea rânduită de El.
De ce dar Sfânta Biserică Ortodoxă se roagă în timpul fiecărui serviciu divin, la Marea Ectenie "pentru pacea şi bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor"? Bineînţeles, ea nu se roagă pentru ereziile, care au fost îndepărtate pentru totdeauna de la Biserica lui Hristos, căci ele nicidecum nu pot purta numele de "Sfinte Biserici ale lui Dumnezeu"! Cererea Marii Ectenii are cu totul alt sens - să ne cheme la rugăciune pentru unirea frăţească a Sfintelor Biserici Ortodoxe locale, deoarece, după cum arată istoria bisericească, ele au fost afectate de dezbinări şi schisme (schisma bulgară, dezbinările din cadrul Bisericilor Rusă, Greacă, Română). Cât priveşte însă pe ereticii şi rascolnicii care s-au lepădat de Biserica Ortodoxă, unirea acestora cu ea poate fi concepută doar ca o revenire la adevăr, la Ortodoxie. În imnurile cântate în timpul slujbelor dumnezeieşti, Biserica Ortodoxă arată cum trebuie înţeleasă "unirea bisericilor", bunăoară, în slujba închinată Sfântului Arhistrateg Mihail şi celorlalte puteri cereşti netrupeşti (8/21 noiembrie), în cântarea întâi a canonului al doilea. Prin urmare, unirea în Adevărul ortodox nu reprezintă rodul unor compromisuri în credinţă, ci al lepădării de orice erezie, protivnică adevăratei credinţe. În Marele Trebnic, cartea de cult folosită în toate Bisericile Ortodoxe locale, este arătat clar modul în care trebuie să se înfăptuiască aderarea la Credinţa Ortodoxă a credincioşilor heterodocşi ce se convertesc la ea - pe calea lepădării de ereziile şi erorile corespunzătoare şi prin răspunsuri afirmative la întrebările pe care le pun în faţa lor slujitorii ortodocşi ai Bisericii.
Cuvintele lui Hristos: "ca toţi să fie una!" (In. 17, 21), folosite în mod frecvent de ecumenişti, nu înseamnă nicidecum că în viitor din ereziile existente ar trebui să se formeze în mod sincretic o anume "biserică ecumenică" nouă. Din analiza filologică a expresiei "ca toţi să fie una" (în originalul elen) rezultă că e vorba de o doleanţă pentru timpul prezent (conjuctivus praesentis), care nu poate fi transferată şi interpretată în timpul viitor (futurum). Expresia semnifică că toţi credincioşii trebuie să tindă spre a învinge obstacolele ce se ivesc în calea menţinerii unităţii în Ortodoxie! Cu alte cuvinte, fiecare creştin ortodox credincios trebuie să-şi dea silinţa - în orice timp ar trăi şi în orice situaţie istorică s-ar afla - să fie un tot unitar cu Biserica lui Hristos, susţinând adevărul ortodox mărturisit de ea, adică "credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna" (Iuda, 1, 3), sau, după expresia fericitului Teofilact, "dogmele cele drepte". O astfel de unitate în credinţa cea dreaptă a fost creată de Însuşi Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos. Ea s-a realizat de-a lungul tuturor secolelor, începând cu sfinţii apostoli şi până în zilele noastre, şi se va înfăptui până la sfârşitul lumii. Unitatea se realizează în cadrul Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească! Ea este o lucrare dumnezeiască! Nu trebuie decât să-şi aducă contribuţia la această operă, ascultând întocmai de Biserică (Mt. 18, 17) şi supunând toate adevărului (II Cor. 13, 8; Gal. 3, 1). În mijlocul copiilor Săi celor ascultători Dumnezeu face minunea unirii şi unităţii de idei. Nu în zadar Domnul Iisus Hristos Se roagă Părintelui Său Ceresc să păzească pe credincioşi de dezbinare, aşa încât toţi să fie una (In. 17, 20, 21). Chemarea Mântuitorului la unitatea Bisericii nu e adresată organizaţiilor pământeşti (de genul C.E.B.), fiindcă nu te poţi aştepta ca unii cu păreri diferite să creeze o părere unitară, mai cu seamă una ca aceea care există în sânul Prea Sfintei Treimi Dumnezeieşti; nu te poţi aştepta ca cei care nu ascultă de Biserică să creeze o unitate plăcută lui Dumnezeu! Domnul Iisus Hristos, în rugăciunea Sa Arhierească, nu are nicidecum în vedere crearea unei unităţi între creştinii ortodocşi şi ereticii contemporani lor, de care este plin C.E.B., întrunind circa 300 de confesiuni. Hristos nu se roagă pentru această falsă unitate automată!
Hristos, este adevărat, zice: "Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acestea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor" (In. 10, 16). El nu spune însă acest lucru despre eretici, care au fost mai înainte în staulul Bisericii, dar l-au părăsit în mod samavolnic şi nu mai vor să se întoarcă (comp. I In. 2, 19). Potrivit interpretării Sfinţilor Părinţi, Hristos vorbeşte despre păgâni, despre cei care încă nu s-au pătruns deloc de credinţă. El îi va aduce şi pe aceştia, adică îi vă introduce în staulul Bisericii Sale, căci sunt oameni care vor crede nu altfel decât aşa cum îi vor învăţa apostolii. Ereticii stau cu spatele la adevăr, pe când păgânii sânt întorşi cu faţa spre el. Ultimii caută adevărul, în timp ce ereticii presupun că îl posedă şi de aceea nu-l caută. Desigur, dacă ereticii vor dori, pot să revină în staulul Bisericii, dar numai pe calea sincerei pocăinţe şi lepădării de erezia lor (potrivit canoanelor Marelui Trebnic). Atunci însă ei nu vor mai fi eretici, deoarece se vor lepăda de credinţa lor eretică şi vor îmbrăţişa credinţa bisericească, adică Credinţa Ortodoxă a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Numai în felul acesta iudeii şi păgânii care vor crede în Hristos, ca şi ereticii care se vor reîntoarce la Biserică, se pot afla în aceeaşi stână, formând o singură turmă cu un singur Păstor - Hristos!
Ecumeniştii fac abuz de cuvintele lui Hristos despre "o turmă şi un Păstor". Ei îşi imaginează această "turmă" ca incluzând şi oi, şi lupi, adică şi ortodocşi, şi heterodocşi. Mai mult, ei visează chiar la o omenire unitară şi lucrează în această direcţie în sens pur secularizat şi politic, nu duhovnicesc (v. mai jos principiul 10, D). Această tendinţă este străină învăţăturii evanghelice. Însuşi Mântuitorul respinge categoric o asemenea interpretare greşită, vorbind, pe de o parte, despre "o (singură) turmă" (In. 10, 16), pe de alta excluzând din ea pe iudeii neconvertiţi, cărora El le zice direct: "voi nu sânteţi din oile Mele" (In. 10, 26). De vreme însă ce ei nu sunt din oile lui Hristos, înseamnă că sunt din altă turmă şi, prin urmare, aparţin altui păstor... (comp. In. 8, 44). Aşadar, este cât se poate de clar despre care turmă şi despre care singur păstor vorbeşte Mântuitorul. Această turmă este unică, pentru că este unică prin aceeaşi Credinţă dreaptă, prin aceleaşi Taine, prin aceeaşi ierarhie (Ef. 4, 5). Această turmă este unică, fiindcă se supune Unicului Păstor al sufletelor (I Petru 2, 25)-Dumnezeului Om, Răscumpărătorul sufletelor noastre! (I Petru 1,18) Este unică, pentru că a fost adunată în singura stână a Adevărului - Biserica Ortodoxă a lui Hristos! Dar această unitate creată de Dumnezeu a fost mereu expusă dezbinărilor duhovniceşti, urzite de duşmanul mântuirii omenirii. Cei care o dezbină sunt proorocii mincinoşi care vin, chipurile, în numele lui Hristos. Ei vorbesc despre "biserică", dar nu se gândesc decât cum să scoată pe credincioşi din adevărata Biserică. Deşi în aparenţă propovăduiesc pe Hristos, "pe dinăuntru sânt lupi răpitori" (Mt. 7, 15). Iată de ce nu trebuie să-i urmăm, ţinând minte prevenirea Mântuitorului: "băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva!" (Mt. 24, 4; Comp. 24, 5-23). Sfinţii apostoli de asemenea au prevenit pe credincioşi că în mijlocul lor îşi vor face apariţia "învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş eresuri pierzătoare" (II Petru 2, 1; comp. Iuda 1, 17-18). Sf. Ap. Pavel spune păstorilor din Efes: "Ştiu bine că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici de partea lor" (Fapte 20, 29-30). Despre ei mărturiseşte şi Sf. Ap. Ioan Teologul: "Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi" (I In. 2, 19). Potrivit cuvintelor Mântuitorului, "toate acestea sunt uneltiri ale satanei" (Lu. 22, 31). Prin urmare, cum ar trebui să se comporte adevăraţii urmaşi ai lui Hristos în faţa eforturilor necontenite ale diavolului de a-i dezbina ? Ei trebuie să vegheze cu multă grijă la adevărata unitate, creată de Hristos Mântuitorul, "căutând să păstreze unitatea Duhului, întru legătura păcii" (Ef.4, 3). Acest sfat apostolic este adresat şi creştinilor ortodocşi ai zilelor noastre. Noi nu suntem chemaţi să creăm unitatea, ci s-o păstrăm, aşa cum a fost creată şi lăsată moştenire de Hristos tuturor generaţiilor viitoare. Dacă însă noi vom începe să creăm unirea, va trebui să recunoaştem că ea nu a existat până acum. Prin urmare, renunţăm la unitatea odată creată de Hristos a tuturor oamenilor care cred cu adevărat în El şi vom fi, ca atare, demascaţi de faptele istoriei bisericeşti, care atestă incontestabil, prin mii de voci, că Sfânta Biserică Ortodoxă este, de la întemeierea ei şi până astăzi, unitară, aşa cum sunt uniţi în credinţă toţi adevăraţii ei ucenici, sfinţii mucenici, sfinţii ierarhi şi mărturisitorii adevărului care au trăit în toate veacurile existenţei ei!
Domnul Iisus Hristos a creat o unitate minunată - unitatea în credinţa cea dreaptă, despre care Apostolul Pavel scrie: "Este un singur trup, un singur Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre. Este un Domn, o credinţă, un botez" (Ef. 4, 4-5). Ecumeniştii, încercând să creeze astăzi o nouă "unitate" artificială, distrug unitatea creată de Hristos Mântuitorul. Drept rezultat diverşi credincioşi se adună într-o oarecare "unitate" mecanică, iar rândurile ortodocşilor sânt rărite de schismă: unii susţin ecumenismul, alţii îl combat. Ce câştigă Sfânta Biserică Ortodoxă? Nu heterodocşii devin ortodocşi, ci mulţi dintre ortodocşi abandonează Ortodoxia, încălcând mai întâi canoanele şi datinile ei seculare, după care, cuprinşi de "entuziasm" ecumenic, ajung să fie de o totală indiferenţă dogmatică, îndepărtându-se practic de Ortodoxie! Înşişi ecumeniştii laudă sugestiv rezultatele prieteniei ecumenice dintre membrii C.E.B.: "Relaţiile dintre biserici devin tot mai strânse. Contactele, dialogurile, slujbele bisericeşti comune şi colaborarea caracterizează activitatea bisericilor în mai multe domenii. Creştini de diferite tradiţii se întâlnesc, se roagă împreună, convieţuiesc, mărturisesc împreună despre Hristos... Astăzi deosebirile dintre tradiţii au o importanţă mai mică decât în trecut. Deseori creştini de diferite tradiţii se simt mai strâns legaţi unii de alţii, decât s-ar simţi cu cei ce aparţin propriilor lor biserici". Această idee cuprinsă în documentul oficial al celei de-a V-a adunări a C.E.B. de Ia Nairobi a fost formulată, într-o manieră ironic-provocatoare, de preşedintele de atunci al Comitetului Central al C.E.B., dr. Thomas, în discursul său introductiv. Potrivit afirmaţiilor delegaţilor ortodocşi, Thomas ar fi declarat că participanţii la adunare sunt strâns uniţi reciproc printr-o anume "frăţie" (probabil, masonică), ai cărei membri sunt majoritatea celor prezenţi. Aici ei se simt legaţi unul de altul mult mai strâns decât în bisericile lor; căci bisericile pot fi părăsite, însă din C.E.B. nimeni nu poate ieşi! Aceste rezultate ale "unităţii" ecumenice, propagate cu dezinvoltură de ecumeniştii din Vest, ar trebui, în sfârşit, să ne deschidă ochii, ca să ne dăm seama cine trage hăţurile în toată afacerea aceasta. Este acelaşi vechi duh viclean al răutăţii (Apoc. 20, 2), care şi în trecut a zămislit şi uneltit erezii pe calea dezbinării, iar astăzi el caută să unească spre pierzanie creştinii, tot de dânsul dezbinaţi, într-o nouă şi primejdioasă erezie, camuflată sub înşelătorul nume de ecumenism "creştin". Prin noua sa strategie acest vechi duh al răutăţii urmăreşte scopul de altădată să distrugă Sfânta Ortodoxie ! Creând în aparenţă un front împotriva ateismului, el creează de fapt un front împotriva Ortodoxiei! Confundând Adevărul cu erezia, el încearcă să otrăvească hrana curată şi sănătoasă a Ortodoxiei cu veninul nimicitor al pseudo-învăţăturilor. Astfel duhul viclean, schimbându-şi tactica, nu şi-a schimbat scopul său dintotdeauna - de a submina credinţa în Hristos şi a duce la pieire sufletele oamenilor! Ecumeniştii acţionează cu viclenie. Ei vorbesc despre unitate, însă nu în adevăr! Ei citează textele biblice, însă construiesc pe baza lor teorii false, străine de experienţa duhovnicească raţională. Dar Domnul Hristos declară că n-a adus pe pământ pacea, ci sabia (Mt. 10, 34)-minunata sabie a Cuvântului lui Dumnezeu, care desparte adevărul de minciună (Evr. 4, 12).
Prin urmare:
Este inadmisibil, pentru un creştin ortodox, să participe la mişcarea ecumenică, căci ea nu caută unirea creată de Hristos, ci selectează în mod eretic textele din Cuvântul lui Dumnezeu, folosindu-le în calitate de argumente unilaterale în favoarea concepţiilor ei eronate despre unitate, trecând sub tăcere alte texte sfinte, care reprezintă adevărul nedorit pentru ecumenism!
De ce dar Sfânta Biserică Ortodoxă se roagă în timpul fiecărui serviciu divin, la Marea Ectenie "pentru pacea şi bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor"? Bineînţeles, ea nu se roagă pentru ereziile, care au fost îndepărtate pentru totdeauna de la Biserica lui Hristos, căci ele nicidecum nu pot purta numele de "Sfinte Biserici ale lui Dumnezeu"! Cererea Marii Ectenii are cu totul alt sens - să ne cheme la rugăciune pentru unirea frăţească a Sfintelor Biserici Ortodoxe locale, deoarece, după cum arată istoria bisericească, ele au fost afectate de dezbinări şi schisme (schisma bulgară, dezbinările din cadrul Bisericilor Rusă, Greacă, Română). Cât priveşte însă pe ereticii şi rascolnicii care s-au lepădat de Biserica Ortodoxă, unirea acestora cu ea poate fi concepută doar ca o revenire la adevăr, la Ortodoxie. În imnurile cântate în timpul slujbelor dumnezeieşti, Biserica Ortodoxă arată cum trebuie înţeleasă "unirea bisericilor", bunăoară, în slujba închinată Sfântului Arhistrateg Mihail şi celorlalte puteri cereşti netrupeşti (8/21 noiembrie), în cântarea întâi a canonului al doilea. Prin urmare, unirea în Adevărul ortodox nu reprezintă rodul unor compromisuri în credinţă, ci al lepădării de orice erezie, protivnică adevăratei credinţe. În Marele Trebnic, cartea de cult folosită în toate Bisericile Ortodoxe locale, este arătat clar modul în care trebuie să se înfăptuiască aderarea la Credinţa Ortodoxă a credincioşilor heterodocşi ce se convertesc la ea - pe calea lepădării de ereziile şi erorile corespunzătoare şi prin răspunsuri afirmative la întrebările pe care le pun în faţa lor slujitorii ortodocşi ai Bisericii.
Cuvintele lui Hristos: "ca toţi să fie una!" (In. 17, 21), folosite în mod frecvent de ecumenişti, nu înseamnă nicidecum că în viitor din ereziile existente ar trebui să se formeze în mod sincretic o anume "biserică ecumenică" nouă. Din analiza filologică a expresiei "ca toţi să fie una" (în originalul elen) rezultă că e vorba de o doleanţă pentru timpul prezent (conjuctivus praesentis), care nu poate fi transferată şi interpretată în timpul viitor (futurum). Expresia semnifică că toţi credincioşii trebuie să tindă spre a învinge obstacolele ce se ivesc în calea menţinerii unităţii în Ortodoxie! Cu alte cuvinte, fiecare creştin ortodox credincios trebuie să-şi dea silinţa - în orice timp ar trăi şi în orice situaţie istorică s-ar afla - să fie un tot unitar cu Biserica lui Hristos, susţinând adevărul ortodox mărturisit de ea, adică "credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna" (Iuda, 1, 3), sau, după expresia fericitului Teofilact, "dogmele cele drepte". O astfel de unitate în credinţa cea dreaptă a fost creată de Însuşi Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos. Ea s-a realizat de-a lungul tuturor secolelor, începând cu sfinţii apostoli şi până în zilele noastre, şi se va înfăptui până la sfârşitul lumii. Unitatea se realizează în cadrul Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească! Ea este o lucrare dumnezeiască! Nu trebuie decât să-şi aducă contribuţia la această operă, ascultând întocmai de Biserică (Mt. 18, 17) şi supunând toate adevărului (II Cor. 13, 8; Gal. 3, 1). În mijlocul copiilor Săi celor ascultători Dumnezeu face minunea unirii şi unităţii de idei. Nu în zadar Domnul Iisus Hristos Se roagă Părintelui Său Ceresc să păzească pe credincioşi de dezbinare, aşa încât toţi să fie una (In. 17, 20, 21). Chemarea Mântuitorului la unitatea Bisericii nu e adresată organizaţiilor pământeşti (de genul C.E.B.), fiindcă nu te poţi aştepta ca unii cu păreri diferite să creeze o părere unitară, mai cu seamă una ca aceea care există în sânul Prea Sfintei Treimi Dumnezeieşti; nu te poţi aştepta ca cei care nu ascultă de Biserică să creeze o unitate plăcută lui Dumnezeu! Domnul Iisus Hristos, în rugăciunea Sa Arhierească, nu are nicidecum în vedere crearea unei unităţi între creştinii ortodocşi şi ereticii contemporani lor, de care este plin C.E.B., întrunind circa 300 de confesiuni. Hristos nu se roagă pentru această falsă unitate automată!
Hristos, este adevărat, zice: "Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acestea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor" (In. 10, 16). El nu spune însă acest lucru despre eretici, care au fost mai înainte în staulul Bisericii, dar l-au părăsit în mod samavolnic şi nu mai vor să se întoarcă (comp. I In. 2, 19). Potrivit interpretării Sfinţilor Părinţi, Hristos vorbeşte despre păgâni, despre cei care încă nu s-au pătruns deloc de credinţă. El îi va aduce şi pe aceştia, adică îi vă introduce în staulul Bisericii Sale, căci sunt oameni care vor crede nu altfel decât aşa cum îi vor învăţa apostolii. Ereticii stau cu spatele la adevăr, pe când păgânii sânt întorşi cu faţa spre el. Ultimii caută adevărul, în timp ce ereticii presupun că îl posedă şi de aceea nu-l caută. Desigur, dacă ereticii vor dori, pot să revină în staulul Bisericii, dar numai pe calea sincerei pocăinţe şi lepădării de erezia lor (potrivit canoanelor Marelui Trebnic). Atunci însă ei nu vor mai fi eretici, deoarece se vor lepăda de credinţa lor eretică şi vor îmbrăţişa credinţa bisericească, adică Credinţa Ortodoxă a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Numai în felul acesta iudeii şi păgânii care vor crede în Hristos, ca şi ereticii care se vor reîntoarce la Biserică, se pot afla în aceeaşi stână, formând o singură turmă cu un singur Păstor - Hristos!
Ecumeniştii fac abuz de cuvintele lui Hristos despre "o turmă şi un Păstor". Ei îşi imaginează această "turmă" ca incluzând şi oi, şi lupi, adică şi ortodocşi, şi heterodocşi. Mai mult, ei visează chiar la o omenire unitară şi lucrează în această direcţie în sens pur secularizat şi politic, nu duhovnicesc (v. mai jos principiul 10, D). Această tendinţă este străină învăţăturii evanghelice. Însuşi Mântuitorul respinge categoric o asemenea interpretare greşită, vorbind, pe de o parte, despre "o (singură) turmă" (In. 10, 16), pe de alta excluzând din ea pe iudeii neconvertiţi, cărora El le zice direct: "voi nu sânteţi din oile Mele" (In. 10, 26). De vreme însă ce ei nu sunt din oile lui Hristos, înseamnă că sunt din altă turmă şi, prin urmare, aparţin altui păstor... (comp. In. 8, 44). Aşadar, este cât se poate de clar despre care turmă şi despre care singur păstor vorbeşte Mântuitorul. Această turmă este unică, pentru că este unică prin aceeaşi Credinţă dreaptă, prin aceleaşi Taine, prin aceeaşi ierarhie (Ef. 4, 5). Această turmă este unică, fiindcă se supune Unicului Păstor al sufletelor (I Petru 2, 25)-Dumnezeului Om, Răscumpărătorul sufletelor noastre! (I Petru 1,18) Este unică, pentru că a fost adunată în singura stână a Adevărului - Biserica Ortodoxă a lui Hristos! Dar această unitate creată de Dumnezeu a fost mereu expusă dezbinărilor duhovniceşti, urzite de duşmanul mântuirii omenirii. Cei care o dezbină sunt proorocii mincinoşi care vin, chipurile, în numele lui Hristos. Ei vorbesc despre "biserică", dar nu se gândesc decât cum să scoată pe credincioşi din adevărata Biserică. Deşi în aparenţă propovăduiesc pe Hristos, "pe dinăuntru sânt lupi răpitori" (Mt. 7, 15). Iată de ce nu trebuie să-i urmăm, ţinând minte prevenirea Mântuitorului: "băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva!" (Mt. 24, 4; Comp. 24, 5-23). Sfinţii apostoli de asemenea au prevenit pe credincioşi că în mijlocul lor îşi vor face apariţia "învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş eresuri pierzătoare" (II Petru 2, 1; comp. Iuda 1, 17-18). Sf. Ap. Pavel spune păstorilor din Efes: "Ştiu bine că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici de partea lor" (Fapte 20, 29-30). Despre ei mărturiseşte şi Sf. Ap. Ioan Teologul: "Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi" (I In. 2, 19). Potrivit cuvintelor Mântuitorului, "toate acestea sunt uneltiri ale satanei" (Lu. 22, 31). Prin urmare, cum ar trebui să se comporte adevăraţii urmaşi ai lui Hristos în faţa eforturilor necontenite ale diavolului de a-i dezbina ? Ei trebuie să vegheze cu multă grijă la adevărata unitate, creată de Hristos Mântuitorul, "căutând să păstreze unitatea Duhului, întru legătura păcii" (Ef.4, 3). Acest sfat apostolic este adresat şi creştinilor ortodocşi ai zilelor noastre. Noi nu suntem chemaţi să creăm unitatea, ci s-o păstrăm, aşa cum a fost creată şi lăsată moştenire de Hristos tuturor generaţiilor viitoare. Dacă însă noi vom începe să creăm unirea, va trebui să recunoaştem că ea nu a existat până acum. Prin urmare, renunţăm la unitatea odată creată de Hristos a tuturor oamenilor care cred cu adevărat în El şi vom fi, ca atare, demascaţi de faptele istoriei bisericeşti, care atestă incontestabil, prin mii de voci, că Sfânta Biserică Ortodoxă este, de la întemeierea ei şi până astăzi, unitară, aşa cum sunt uniţi în credinţă toţi adevăraţii ei ucenici, sfinţii mucenici, sfinţii ierarhi şi mărturisitorii adevărului care au trăit în toate veacurile existenţei ei!
Domnul Iisus Hristos a creat o unitate minunată - unitatea în credinţa cea dreaptă, despre care Apostolul Pavel scrie: "Este un singur trup, un singur Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre. Este un Domn, o credinţă, un botez" (Ef. 4, 4-5). Ecumeniştii, încercând să creeze astăzi o nouă "unitate" artificială, distrug unitatea creată de Hristos Mântuitorul. Drept rezultat diverşi credincioşi se adună într-o oarecare "unitate" mecanică, iar rândurile ortodocşilor sânt rărite de schismă: unii susţin ecumenismul, alţii îl combat. Ce câştigă Sfânta Biserică Ortodoxă? Nu heterodocşii devin ortodocşi, ci mulţi dintre ortodocşi abandonează Ortodoxia, încălcând mai întâi canoanele şi datinile ei seculare, după care, cuprinşi de "entuziasm" ecumenic, ajung să fie de o totală indiferenţă dogmatică, îndepărtându-se practic de Ortodoxie! Înşişi ecumeniştii laudă sugestiv rezultatele prieteniei ecumenice dintre membrii C.E.B.: "Relaţiile dintre biserici devin tot mai strânse. Contactele, dialogurile, slujbele bisericeşti comune şi colaborarea caracterizează activitatea bisericilor în mai multe domenii. Creştini de diferite tradiţii se întâlnesc, se roagă împreună, convieţuiesc, mărturisesc împreună despre Hristos... Astăzi deosebirile dintre tradiţii au o importanţă mai mică decât în trecut. Deseori creştini de diferite tradiţii se simt mai strâns legaţi unii de alţii, decât s-ar simţi cu cei ce aparţin propriilor lor biserici". Această idee cuprinsă în documentul oficial al celei de-a V-a adunări a C.E.B. de Ia Nairobi a fost formulată, într-o manieră ironic-provocatoare, de preşedintele de atunci al Comitetului Central al C.E.B., dr. Thomas, în discursul său introductiv. Potrivit afirmaţiilor delegaţilor ortodocşi, Thomas ar fi declarat că participanţii la adunare sunt strâns uniţi reciproc printr-o anume "frăţie" (probabil, masonică), ai cărei membri sunt majoritatea celor prezenţi. Aici ei se simt legaţi unul de altul mult mai strâns decât în bisericile lor; căci bisericile pot fi părăsite, însă din C.E.B. nimeni nu poate ieşi! Aceste rezultate ale "unităţii" ecumenice, propagate cu dezinvoltură de ecumeniştii din Vest, ar trebui, în sfârşit, să ne deschidă ochii, ca să ne dăm seama cine trage hăţurile în toată afacerea aceasta. Este acelaşi vechi duh viclean al răutăţii (Apoc. 20, 2), care şi în trecut a zămislit şi uneltit erezii pe calea dezbinării, iar astăzi el caută să unească spre pierzanie creştinii, tot de dânsul dezbinaţi, într-o nouă şi primejdioasă erezie, camuflată sub înşelătorul nume de ecumenism "creştin". Prin noua sa strategie acest vechi duh al răutăţii urmăreşte scopul de altădată să distrugă Sfânta Ortodoxie ! Creând în aparenţă un front împotriva ateismului, el creează de fapt un front împotriva Ortodoxiei! Confundând Adevărul cu erezia, el încearcă să otrăvească hrana curată şi sănătoasă a Ortodoxiei cu veninul nimicitor al pseudo-învăţăturilor. Astfel duhul viclean, schimbându-şi tactica, nu şi-a schimbat scopul său dintotdeauna - de a submina credinţa în Hristos şi a duce la pieire sufletele oamenilor! Ecumeniştii acţionează cu viclenie. Ei vorbesc despre unitate, însă nu în adevăr! Ei citează textele biblice, însă construiesc pe baza lor teorii false, străine de experienţa duhovnicească raţională. Dar Domnul Hristos declară că n-a adus pe pământ pacea, ci sabia (Mt. 10, 34)-minunata sabie a Cuvântului lui Dumnezeu, care desparte adevărul de minciună (Evr. 4, 12).
Prin urmare:
Este inadmisibil, pentru un creştin ortodox, să participe la mişcarea ecumenică, căci ea nu caută unirea creată de Hristos, ci selectează în mod eretic textele din Cuvântul lui Dumnezeu, folosindu-le în calitate de argumente unilaterale în favoarea concepţiilor ei eronate despre unitate, trecând sub tăcere alte texte sfinte, care reprezintă adevărul nedorit pentru ecumenism!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu