ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL (27)

Arhimandrit Serafim Alexiev

B) Al doilea temei

Primul temei al C.E.B. a fost criticat de reprezentanţii ortodocşi ca fiind prea general, exprimându-se doleanţa de a include în el credinţa în Treimea Dumnezeiască, deoarece Domnul Iisus Hristos reprezintă al Doilea Ipostas întruchipat al Treimii Dumnezeieşti! Această revendicare a fost susţinută mai cu seamă de mitropolitul Samosului, Irineu, ierarh al Bisericii din Elada, cu care ne-am aflat în corespondenţă.
La cea de a III-a Adunare Generală a C.E.B., care a avut loc în decembrie 1961, la Delhi, a fost adoptat al doilea temei al unirii, constituind articolul 2 al Constituţiei C.E.B.: "Consiliul Ecumenic al Bisericilor este o comunitate a bisericilor care mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor după Scripturi şi, ca urmare, caută să respecte împreună mărturisirea lor comună întru slava Dumnezeului Cel Unul - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh." Primul temei, care exprimă credinţa în Domnul Iisus Hristos, a fost inacceptabil pentru unele organizaţii liberale reprezentate în C.E.B., şi cu atât mai inacceptabil s-a dovedit a fi pentru ele temeiul precizat cu credinţa în Sfânta Treime, pe Care ele în general o contestă!
În procesul elaborării temeiurilor unu şi doi se ştia deja că ele nu vor fi acceptate de mai mulţi membri de atunci şi viitori ai C.E.B. De aceea a şi fost lăsată, pe furiş, "uşa deschisă" pentru colaborarea cu ei. După aceea însă, în C.E.B. au început a pătrunde numeroase organizaţii ne-bisericeşti, încât chiar şi Patriarhia ecumenizată a Constantinopolului a protestat împotriva faptului că în C.E.B. sânt admise în calitate de membri nu numai "bisericile", ci şi unele mişcări şi grupări care nu au caracter bisericesc. Acest lucru nu face decât să demonstreze că Consiliul Ecumenic al Bisericilor devine tot mai mult o organizaţie ne-bisericească!
Să examinăm cel de-al doilea temei al C.E.B. Pentru credincioşii cu adevărat ortodocşi, nici acest temei nu este acceptabil, fiindcă în el se aminteşte oarecum timid şi doar spre sfârşit de credinţa în Treimea Dumnezeirii, fără a se defini cum anume trebuie să crezi în Dumnezeu Cel Unul în Trei Ipostasuri, şi fără o legătură reciprocă directă cu credinţa în Domnul Iisus Hristos ca al Doilea Ipostas întrupat al lui Dumnezeu. După eforturi atât de mari depuse pentru precizarea şi dezvăluirea Credinţei Ortodoxe în Sfânta Treime, eforturi îndreptate împotriva tuturor ereziilor antitrinitare şi hristologice, ar fi trebuit să profesăm învăţătura Bisericii lui Hristos despre Sfânta Treime în mod clar, îndrăzneţ şi inspirat, şi nu atât de confuz, plat şi anemic!
Noul temei nu contestă ereziile antitrinitarilor, nestorienilor, apolinarienilor, subordonaţionaliştilor etc. şi, fiind formulat vag şi confuz, el poate fi contrasemnat de toţi discipolii contemporani ai acestor erezii vechi! Dinamiştii monarhieni vorbesc şi ei despre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, însă nu în sensul ortodox al Dumnezeului Unic în Trei Ipostasuri, ci în sens antitrinitar, afirmând ca "Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt personalităţi divine de sine stătătoare, ci doar forţe divine ale unuia şi aceluiaşi Dumnezeu". Modaliştii-monarhieni se folosesc de numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, considerându-I drept modusuri (chipuri), în care se descoperă succesiv Dumnezeul Unic, deşi ei înşişi sânt duşmani înveteraţi ai dogmei despre Sfânta Treime, admiţând doar Trinitatea revelaţiei, dar nu Trinitatea Ipostasurilor. Ne dăm seama foarte clar că acest principiu "triadologie" este formulat special atât de confuz şi vag pentru a deveni o punte de legătură între adevăr şi minciună. De altfel, Porter, secretarul general al C.E.B., a declarat că pentru a fi admise în calitate de membri ai C.E.B., nu se cere "bisericilor" decât să accepte "baza" respectivă; alte condiţii în acest sens nu se vor pune.
Să admitem neverosimilul: toate comunităţile religioase, reprezentate în C.E.B., acceptă pe neaşteptate acest temei. Se va produce oare, atunci, o adevărată unire a lor în credinţă? Nicidecum! Ne putem imagina câte alte erezii şi heterodoxii va scoate la iveală acest temei schematic şi confuz! În afară de temeiul însuşi, care va suscita o mulţime de dispute, vor rămâne nenumărate divergenţe confesionale, se vor ivi şi altele noi. După cum a remarcat pe bună dreptate protestantul anti-ecumenist Roth: "Nu rămâne nici o îndoială în privinţa flexibilităţii "confesionale" a noii organizaţii (adică a C.E.B.). Ea este de natură să cuprindă toate rătăcirile, toate ereziile, ce subminează credinţa creştină, substituind-o printr-o filosofie cu lustru creştin, necesar pentru ademenirea mulţimii! '
Biserica Creştină Ortodoxă are Crezul său ferm, alcătuit la cele Şapte Sinoade Ecumenice. Ea nu poate fi de acord cu ideea ecumenică a "minimului dogmatic", căci în Ortodoxie tot ce este consfinţit prin Duhul Sfânt la cele Şapte Sinoade Ecumenice este sfânt, preţios şi necesar pentru mântuire. A porni pe calea unui oarecare "minim dogmatic" înseamnă pentru Biserica Ortodoxă a renega numeroase dogme esenţiale ale credinţei: cinstirea icoanelor, cinstirea Maicii Domnului şi cinstirea sfinţilor lui Dumnezeu, rugăciunile Bisericii pentru cei adormiţi etc, pentru care o mare mulţime de cuvioşi ai lui Dumnezeu şi-au vărsat sângele lor! Din punct de vedere ortodox însuşi termenul "minim dogmatic" este inacceptabil în calitate de principiu al unirii, căci presupune concesii în afara cadrului său, adică compromisuri în domeniul credinţei, ceea ce Ortodoxia nu trebuie să facă!
Căci divergenţele rămase dincolo de "minimul dogmatic" vor duce iarăşi la dezbinare, şi ce vom face atunci cu unitatea în adevărata deplinătate a credinţei? În felul acesta, este reală doar o "unitate" mecanică, falsă şi nesigură!
De la Adunarea a III-a a C.E.B., (1961), la care a fost adoptat al doilea temei, până la Adunarea a IV-a, care a avut loc la Vancouver (1983) au trecut 22 de ani. Ar fi fost de aşteptat ca în acest răstimp C.E.B. să se conducă după al doilea temei, iar credinţa în Sfânta Treime să crească tot mai mult, să fie explicată şi precizată în rândul creştinilor heterodocşi reprezentanţi în C.E.B. Între timp, ce am constatat noi? La Vancouver s-au întâmplat o mulţime de obrăznicii scandaloase, a fost legalizată "preoţia feminină", iar mai mulţi participanţi la adunare "îndemnau pe femei să substituie ideea despre Dumnezeu Tatăl prin ideea unei zeiţe-mamă(!)".
O asemenea nemaipomenită profanare a învăţăturii descoperită de Dumnezeu despre Trinitatea lui Dumnezeu, care dovedeşte o extremă destrăbălare a cercurilor conducătoare ale C.E.B., ar fi trebuit să determine pe participanţii "ortodocşi" la adunare, să se revolte şi să demaşte energic neruşinata erezie. Ce rost are ca Biserica Ortodoxă să participe la afacerile obscure ale C.E.B., dacă nimeni nu aude şi nu ia în seamă argumentele şi protestele ei?
La începutul secolului nostru "teologii" ruşi, părintele Pavel Florenski şi părintele Serghei Bulgakov, au creat, sub influenţa gnosticismului, o nebuloasă erezie sofianică, potrivit căreia "în Dumnezeu se afla o fiinţă anume de sex feminin, aşa-numita "sofia", care a fost mediatoarea între Dumnezeu şi univers, la crearea acestuia. Această fiinţă feminină s-ar fi aflat în "adâncul" Sfintei Treimi, ca fiinţă "inseparabilă" de Dumnezeu. Încă în 1937 Biserica Ortodoxă Rusă a condamnat categoric erezia sofianică, înlăturând de pe trupul Bisericii gangrena eretică abia apărută.
Astăzi sub ochii noştri desfrânata apocaliptică, apărută în persoana Consiliului Mondial al Bisericilor, şi numită în Apocalipsă "Babilon" - "locaş al demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate" (Apoc. 18, 2), încearcă să introducă denaturări în învăţătura revelaţiei dumnezeieşti despre Dumnezeul Cel în Treime. Ce ar trebui să facă în acest caz ecumeniştii "ortodocşi"? Dacă ei ţin câtuşi de puţin la titlul de creştini ortodocşi, ar trebui să părăsească neîntârziat consiliul eretic al "bisericilor", întru împlinirea poruncii lui Dumnezeu: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!" (Apoc. 18, 4).
Un creştin ortodox nu poate să ia parte la mişcarea ecumenică, care prin teoria ei despre "minimumul dogmatic":
1) îşi maschează scopurile protivnice lui Dumnezeu de a se uni, cu orice preţ, cu toate ereziile;
2) subminează principiile dogmatice ale Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe;
3) încearcă să introducă principiul feminin în Dumnezeul Treimic, substituind pe Dumnezeu Tatăl cu o "zeiţă-mamă" satanică!