"Părinte, eu studiez istoria şi spuneţi Sfinţia voastră că trebuie să se cunoască şi vrednicia românilor, că asta nu-i o mândrie deşartă.
Nu-i o mândrie, nu-i mândrie. Aceea e adevărul. Dar noi suntem aşa, că nu judecăm lucrurile. Zicem: „Nu! E mândrie!". Mândru, fiindcă sunt român? Să fiu mândru, mândru că sunt român, că ăsta e adevărul! Sunt mândru că sunt român şi creştin-ortodox. Acestea două sunt legate, că românul n-a ştiut de idoli, de când este pe faţa pământului românul nu s-a închinat la idoli. Deodată s-a trezit creştin-ortodox, cu propovăduirea Sfântului Apostol Andrei. Şi la cele şapte Sfinte Soboare Ecumenice care s-au făcut spre slava Ortodoxiei n-a fost ca să nu fie români acolo. Chiar la primul sobor din Niceea au fost doi reprezentanţi din părţile noastre. Prin urmare, noi trebuie să ţinem la prestigiul nostru. Aşa, dacă zicem: „E, nu-i nimic, sunt român, da' uite, mă ocărăşte unul, ia să nu mai spun că sunt român...". Eh, păi atuncea greşim.
E o smerenie din asta, prost înţeleasă. O smerenie care nu e bună.
Eh... Ce să facem acuma? Să ne osârduim. (Convorbire cu studenţi din ASCOR, august 1999)
***
Binecuvântata noastră ţară, săraca! Când am venit noi în Sfântul Munte era cea mai de frunte ţară din Europa, cu toată bogăţia şi toate frumuseţile ei. Dar uite, a ajuns acuma, după cum auzim, că e cea mai înapoiată. Vrăjmaşul şi conducătorii ne-au adus aici.
Toţi am zis că, dacă scăpăm de comunişti, o să fie bine şi cutare şi cutare. Care bine? Numai cât l-au omorât pe Ceauşescu, imediat au şi înglodat ţara în datorii. Ceauşescu a fost cel mai rău, a fost contra Bisericii, contra cutare, dar ajunsese România să nu datoreze nimic la străini. Din contră, şi el a depus o sumă uriaşă acolo unde îşi pun toţi demnitarii banii lor. Vezi, nu l-au suferit duşmanii naţiunii, l-au împuşcat şi l-au omorât. Acuma nu zicem că el a fost bun, fiindcă el a fost contra credinţei, adică s-a dat cu partida aceea care-i contra lui Dumnezeu, care a omorât atâtea sute de mii de milioane de creştini.
Dar vezi că, în loc să revină ţara noastră unde a fost înainte, a ajuns mai rău.
După cum aud, în loc să fie gospodari, conducătorii au vândut toată flota aceea atât de frumoasă, flota ce-o avea România, şi închid toate fabricile, tot spre dărâmarea naţiunii noastre. Vezi, în loc să meargă lucrurile spre mai bine, mergem spre mai rău. Dar Domnul să aibă grijă... (Convorbire cu părinţi din Schitul Lacu, 9 noiembrie 2002)
***
Cum a ajuns ţara noastră! Era cea mai bogată când am plecat din ţară şi, uite, au ajuns astăzi românii să fie muritori de foame. Tineretul îşi ia lumea în cap şi se duce în toată lumea să lucreze ca argaţi, ca să scoată o bucată de pâine. (Convorbire cu Pr. Vasile Gavrilă, 2 iunie 2002)
Nu-i o mândrie, nu-i mândrie. Aceea e adevărul. Dar noi suntem aşa, că nu judecăm lucrurile. Zicem: „Nu! E mândrie!". Mândru, fiindcă sunt român? Să fiu mândru, mândru că sunt român, că ăsta e adevărul! Sunt mândru că sunt român şi creştin-ortodox. Acestea două sunt legate, că românul n-a ştiut de idoli, de când este pe faţa pământului românul nu s-a închinat la idoli. Deodată s-a trezit creştin-ortodox, cu propovăduirea Sfântului Apostol Andrei. Şi la cele şapte Sfinte Soboare Ecumenice care s-au făcut spre slava Ortodoxiei n-a fost ca să nu fie români acolo. Chiar la primul sobor din Niceea au fost doi reprezentanţi din părţile noastre. Prin urmare, noi trebuie să ţinem la prestigiul nostru. Aşa, dacă zicem: „E, nu-i nimic, sunt român, da' uite, mă ocărăşte unul, ia să nu mai spun că sunt român...". Eh, păi atuncea greşim.
E o smerenie din asta, prost înţeleasă. O smerenie care nu e bună.
Eh... Ce să facem acuma? Să ne osârduim. (Convorbire cu studenţi din ASCOR, august 1999)
***
Binecuvântata noastră ţară, săraca! Când am venit noi în Sfântul Munte era cea mai de frunte ţară din Europa, cu toată bogăţia şi toate frumuseţile ei. Dar uite, a ajuns acuma, după cum auzim, că e cea mai înapoiată. Vrăjmaşul şi conducătorii ne-au adus aici.
Toţi am zis că, dacă scăpăm de comunişti, o să fie bine şi cutare şi cutare. Care bine? Numai cât l-au omorât pe Ceauşescu, imediat au şi înglodat ţara în datorii. Ceauşescu a fost cel mai rău, a fost contra Bisericii, contra cutare, dar ajunsese România să nu datoreze nimic la străini. Din contră, şi el a depus o sumă uriaşă acolo unde îşi pun toţi demnitarii banii lor. Vezi, nu l-au suferit duşmanii naţiunii, l-au împuşcat şi l-au omorât. Acuma nu zicem că el a fost bun, fiindcă el a fost contra credinţei, adică s-a dat cu partida aceea care-i contra lui Dumnezeu, care a omorât atâtea sute de mii de milioane de creştini.
Dar vezi că, în loc să revină ţara noastră unde a fost înainte, a ajuns mai rău.
După cum aud, în loc să fie gospodari, conducătorii au vândut toată flota aceea atât de frumoasă, flota ce-o avea România, şi închid toate fabricile, tot spre dărâmarea naţiunii noastre. Vezi, în loc să meargă lucrurile spre mai bine, mergem spre mai rău. Dar Domnul să aibă grijă... (Convorbire cu părinţi din Schitul Lacu, 9 noiembrie 2002)
***
Cum a ajuns ţara noastră! Era cea mai bogată când am plecat din ţară şi, uite, au ajuns astăzi românii să fie muritori de foame. Tineretul îşi ia lumea în cap şi se duce în toată lumea să lucreze ca argaţi, ca să scoată o bucată de pâine. (Convorbire cu Pr. Vasile Gavrilă, 2 iunie 2002)
STAREŢUL DIONISIE-Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu