"Suntem creştini ortodocşi, deoarece am gustat din adevărul credinţei noastre ortodoxe, a singurei credinţe drepte în Hristos, a credinţei apostolilor, mucenicilor, cuvioşilor, a sfinţilor părinţi.
Nu ne lăudăm cu propria noastră virtute. Nu ne lăudăm cu sfinţenia noastră personală. Ne lăudăm însă, în Domnul, pentru credinţa noastră, credinţa cea adevărată a Dumnezeului Celui adevărat.
Ne ştim săraci în trăire, dar ţinem în mâinile noastre cele nevrednice şi de nimic şi păzim ca pe ochii din cap nepreţuita noastră comoară: prea-înalta credinţă a lui Hristos, pe care ne-a predat-o Însuşi Domnul prin ucenicii Săi, fără nici o schimbare.
De fapt, singură credinţa adevărată ortodoxă în Hristos se păstrează neatinsă, neschimbată, fără nici o adăugire sau lipsă, din vremurile primare ale Bisericii, din perioada Sfinţilor Apostoli şi a celor şapte Sfinte Sinoade ecumenice.
Aceasta este şi condiţia rămânerii harului lui Dumnezeu asupra creştinilor.
Precum a zis şi Hristos cu nemincinoasa-I gură: „Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor" (Matei 5,19).
***
Nu suntem creduli sau naivi. Am cercetat, ne-am sfătuit, am întrebat despre alte credinţe, despre alte filosofii, despre celelalte „doctrine" creştine, dar nu am găsit răspunsul care să ne liniştească.
Dimpotrivă, am văzut punctele lor neputincioase şi slabe. Am aflat de complicatele dar şi găunoasele lor sisteme precum şi de neclarele lor teorii, cu care-i ameţesc pe oameni. Dintre toate acestea pe unele le-am înţeles ca fiind întunecate, de altele am râs ca de nişte poveşti pentru copii, însă acestea sunt prea uşor primite şi crezute de omul contemporan. Acestea îl rătăcesc şi-l chinuie pe omul de astăzi, cu sufletul atât de însetat după dumnezeiescul şi curatul izvor al Adevărului.
Şi am concluzionat:
Nimic nu ne-a mulţumit, nimic nu a explicat omul în întregul lui, adâncul fiinţei lui, nimic nu ne-a liniştit, decât credinţa noastră ortodoxă în Hristos.
Şi iarăşi n-am găsit nimic, nici un semn, nici un aspect care să ne pună vreo clipă pe gânduri, să ne trezească vreo îndoială în, cu harul lui Dumnezeu, neclintita noastră credinţă în unicitatea adevărului Bisericii Ortodoxe, singura Biserică a lui Hristos."
Nu ne lăudăm cu propria noastră virtute. Nu ne lăudăm cu sfinţenia noastră personală. Ne lăudăm însă, în Domnul, pentru credinţa noastră, credinţa cea adevărată a Dumnezeului Celui adevărat.
Ne ştim săraci în trăire, dar ţinem în mâinile noastre cele nevrednice şi de nimic şi păzim ca pe ochii din cap nepreţuita noastră comoară: prea-înalta credinţă a lui Hristos, pe care ne-a predat-o Însuşi Domnul prin ucenicii Săi, fără nici o schimbare.
De fapt, singură credinţa adevărată ortodoxă în Hristos se păstrează neatinsă, neschimbată, fără nici o adăugire sau lipsă, din vremurile primare ale Bisericii, din perioada Sfinţilor Apostoli şi a celor şapte Sfinte Sinoade ecumenice.
Aceasta este şi condiţia rămânerii harului lui Dumnezeu asupra creştinilor.
Precum a zis şi Hristos cu nemincinoasa-I gură: „Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor" (Matei 5,19).
***
Nu suntem creduli sau naivi. Am cercetat, ne-am sfătuit, am întrebat despre alte credinţe, despre alte filosofii, despre celelalte „doctrine" creştine, dar nu am găsit răspunsul care să ne liniştească.
Dimpotrivă, am văzut punctele lor neputincioase şi slabe. Am aflat de complicatele dar şi găunoasele lor sisteme precum şi de neclarele lor teorii, cu care-i ameţesc pe oameni. Dintre toate acestea pe unele le-am înţeles ca fiind întunecate, de altele am râs ca de nişte poveşti pentru copii, însă acestea sunt prea uşor primite şi crezute de omul contemporan. Acestea îl rătăcesc şi-l chinuie pe omul de astăzi, cu sufletul atât de însetat după dumnezeiescul şi curatul izvor al Adevărului.
Şi am concluzionat:
Nimic nu ne-a mulţumit, nimic nu a explicat omul în întregul lui, adâncul fiinţei lui, nimic nu ne-a liniştit, decât credinţa noastră ortodoxă în Hristos.
Şi iarăşi n-am găsit nimic, nici un semn, nici un aspect care să ne pună vreo clipă pe gânduri, să ne trezească vreo îndoială în, cu harul lui Dumnezeu, neclintita noastră credinţă în unicitatea adevărului Bisericii Ortodoxe, singura Biserică a lui Hristos."
CREŞTINUL ÎN FAŢA LUMII DE ASTĂZI-Ieromonah Filoteu, Mănăstirea Sfântul Grigorie, Muntele Athos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu