Arhimandrit Serafim Alexiev
Universalitatea (sobornicitatea), potrivit expresiei reuşite a prof. Vladimir Losski, reprezintă o calitate proprie Adevărului lui Hristos. Rătăcirile, eresurile, falsele învăţături, deşi au răspândire în lume, nu pot pretinde a avea un caracter universal, deoarece minciuna este ceva negativ, şi ca atare nu are dreptul legal de a se impune întregului univers. Dacă însă ereziile îşi asumă acest drept, o fac uzurpând drepturi străine!
Biserica lui Hristos - în calitate de purtătoare a adevărului, destinat lumii întregi - a fost universală de la întemeierea ei, când nu număra decât 120 de suflete (Fapte 1, 16), călăuzite de cei 12 apostoli. Anume lor le-a revenit misiunea universală dată de Hristos - să răspândească adevărul Evangheliei lui Hristos pe întreg pământul: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!" (Mt. 28, 19).
Răspândirea acestei drepte credinţe pe întreg pământul a fost prezisă încă în Vechiul Testament: "În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor" (Ps. 18, 4). Această proorocire nu se referă la erezii şi false învăţături, ci numai la Credinţa Ortodoxă, căci numai ea propovăduieşti fără nici o denaturare Adevărul dumnezeiesc mântuitor.
Noţiunile de "universalitate" şi "ortodoxism" se identificau reciproc din secolele primare creştine. Şi chiar de atunci Sfânta Biserică vorbeşte despre "credinţă" în sensul de "credinţă ortodoxă". Aceasta rezultă, de altfel, din "Martiriul Sfântului Policarp" (secolul al II-lea), intitulată: "Biserica Domnului din Smirna - către Biserica Domnului din Filomelia şi către toate comunităţile din lume care ţin de Sfânta Biserică Universală". Teologul grec prof. I. Anastasiu scrie: "Ceea ce era universal (ecumenic), aste dreptcredincios (ortodoxon)". Acel care nu era dreptcredincios, era înlăturat de la Biserica Universală, adică sobornicească şi respins de ea.
Creştinii ortodocşi se simţeau un tot întreg oriunde şi oricând - atât în trecut, cât şi în prezent - tocmai datorită credinţei unice păstrate în Biserica Ortodoxă. După cum scria Sfântul Vasile cel Mare, datorită simbolurilor comune ale credinţei orânduite de Sfinţii Părinţi şi împărtăşite de către fraţii fiecărei biserici parohiale, ei "îşi găseau părinţi şi fraţi de la un capăt la altul al pământului, în toate bisericile."
Cei trei Sfinţi Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur - sunt supranumiţi, într-un tropar, "învăţători universali", pentru că luminau întreaga lume, prin învăţătura ortodoxă. Sinoadele Ecumenice înseamnă Sinoadele Ortodoxe nu numai de aceea că ar fi participat la lucrările lor reprezentanţi ai întregii lumi creştine de atunci, ci mai întâi de toate pentru că ele apărau şi afirmau Adevărul Ortodox, propovăduit de Ortodoxia universală, şi combăteau eresurile şi falsele învăţături. Potrivit aprecierii date de Sfântul Ioan Gură de Aur, "Biserica este stâlpul Universului". Ea este universală, pentru că susţine adevărul, care este şi trebuie să fie universal.
Prin urmare, adjectivul "ecumenic", "universal", raportat la Biserică, are un sens nu atât calitativ şi geografic, cât calitativ şi duhovnicesc-confesional. Deşi Biserica Universală nu cuprinde universul (lumea) geografic, acest lucru nu o împiedică să fie universală în sensul esenţial, duhovnicesc-dogmatic, conform cu menirea ei. Şi viceversa, deşi uneori erezia are o răspândire mai largă decât Ortodoxia - cum a fost, de pildă, în secolul IV, pe timpul arianismului şi mai târziu, pe timpul iconoclasmului, însă niciodată erezia nu poate fi universală pentru simplul motiv că propagă rătăciri.
Biserica lui Hristos - în calitate de purtătoare a adevărului, destinat lumii întregi - a fost universală de la întemeierea ei, când nu număra decât 120 de suflete (Fapte 1, 16), călăuzite de cei 12 apostoli. Anume lor le-a revenit misiunea universală dată de Hristos - să răspândească adevărul Evangheliei lui Hristos pe întreg pământul: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!" (Mt. 28, 19).
Răspândirea acestei drepte credinţe pe întreg pământul a fost prezisă încă în Vechiul Testament: "În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor" (Ps. 18, 4). Această proorocire nu se referă la erezii şi false învăţături, ci numai la Credinţa Ortodoxă, căci numai ea propovăduieşti fără nici o denaturare Adevărul dumnezeiesc mântuitor.
Noţiunile de "universalitate" şi "ortodoxism" se identificau reciproc din secolele primare creştine. Şi chiar de atunci Sfânta Biserică vorbeşte despre "credinţă" în sensul de "credinţă ortodoxă". Aceasta rezultă, de altfel, din "Martiriul Sfântului Policarp" (secolul al II-lea), intitulată: "Biserica Domnului din Smirna - către Biserica Domnului din Filomelia şi către toate comunităţile din lume care ţin de Sfânta Biserică Universală". Teologul grec prof. I. Anastasiu scrie: "Ceea ce era universal (ecumenic), aste dreptcredincios (ortodoxon)". Acel care nu era dreptcredincios, era înlăturat de la Biserica Universală, adică sobornicească şi respins de ea.
Creştinii ortodocşi se simţeau un tot întreg oriunde şi oricând - atât în trecut, cât şi în prezent - tocmai datorită credinţei unice păstrate în Biserica Ortodoxă. După cum scria Sfântul Vasile cel Mare, datorită simbolurilor comune ale credinţei orânduite de Sfinţii Părinţi şi împărtăşite de către fraţii fiecărei biserici parohiale, ei "îşi găseau părinţi şi fraţi de la un capăt la altul al pământului, în toate bisericile."
Cei trei Sfinţi Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur - sunt supranumiţi, într-un tropar, "învăţători universali", pentru că luminau întreaga lume, prin învăţătura ortodoxă. Sinoadele Ecumenice înseamnă Sinoadele Ortodoxe nu numai de aceea că ar fi participat la lucrările lor reprezentanţi ai întregii lumi creştine de atunci, ci mai întâi de toate pentru că ele apărau şi afirmau Adevărul Ortodox, propovăduit de Ortodoxia universală, şi combăteau eresurile şi falsele învăţături. Potrivit aprecierii date de Sfântul Ioan Gură de Aur, "Biserica este stâlpul Universului". Ea este universală, pentru că susţine adevărul, care este şi trebuie să fie universal.
Prin urmare, adjectivul "ecumenic", "universal", raportat la Biserică, are un sens nu atât calitativ şi geografic, cât calitativ şi duhovnicesc-confesional. Deşi Biserica Universală nu cuprinde universul (lumea) geografic, acest lucru nu o împiedică să fie universală în sensul esenţial, duhovnicesc-dogmatic, conform cu menirea ei. Şi viceversa, deşi uneori erezia are o răspândire mai largă decât Ortodoxia - cum a fost, de pildă, în secolul IV, pe timpul arianismului şi mai târziu, pe timpul iconoclasmului, însă niciodată erezia nu poate fi universală pentru simplul motiv că propagă rătăciri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu