Arhimandrit Serafim Alexiev
B) Ecumenismul se îngrijeşte de o "biserică" neadevărată
Mişcarea ecumenică de astăzi imprimă noţiunii de "universal" cu totul alt conţinut, necunoscut epocilor vechi. Spre deosebire de noţiunea patristică a "Bisericii universale" (în sens calitativ) - de Biserică ce susţine adevărul, de Biserică Ortodoxă, care nu admite nici un amestec de eres, "mişcarea ecumenică" (în sens cantitativ) înseamnă o mişcare ce reuneşte comunităţile religioase numite "biserici" şi adunate din toate confesiunile creştine posibile, în care adevărul este vecin cu nedreptatea (Rom. 1, 18 ).
Pornind de la o astfel de viziune asupra noţiunii de "universal", dr. Filip Porter, fost secretar general al C.E.B., extinde noţiunea de "ecumenicitate", afirmând că ea înseamnă nu numai apropierea şi contactul "bisericilor, ci presupune o "totalitate a pământului populat". "Prin urmare - spune el - mişcarea ecumenică se manifestă pretutindeni acolo unde creştinii şi alţi oameni (!) caută într-un fel sau altul să lucreze pentru unitatea omenirii". Din cele expuse rezultă că scopul final al ecumenismului nu este unitatea aşa numitelor "biserici", chiar şi în accepţie ecumenică, ci o anumită unificare programată a omenirii... Ecumeniştii tratează tot mai des "universalitatea" din punct de vedere geografic. Nici o biserică nu poate pretinde universalitatea, rămânând provincială în secolul nostru planetar, se spune într-o revistă ecumenică.
La 3 septembrie 1967 am avut ocazia să discutăm cu ecumenistul englez Michael Moore, adjunct al secretarului general al C.E.B. pentru relaţiile externe cu Biserica Anglicană. La întrebarea: "Cum înţelege unitatea Bisericii?", el ne-a răspuns: "Ea este unitară ca biserică nevăzută". La altă întrebare: "Cine face parte din această Biserică nevăzuta?", a urmat răspunsul: "Toţi creştinii". Adică, în adevărata Biserică a lui Hristos sânt incluse toate denominaţiile, grupările şi sectele, care în vechime au fost date anatemei de Biserica Ortodoxă din pricina devierilor lor eretice de la adevărul lui Hristos. Michael Moore transferă eronat calităţile Bisericii Cereşti biruitoare, nevăzută nouă, asupra Bisericii pământeşti luptătoare, care este văzută, incluzând în Biserica pământească, numită de el "invizibilă", pe toţi ereticii, cu numele comun de "creştini".
"Biserica nevăzută" este un termen pur protestant, venind în contradicţie flagrantă cu învăţătura ortodoxă privind Biserica drept unica Biserică Cerească şi pământească condusă de Hristos (Ef. 1, 10), ai cărei membri sânt numai creştinii dreptcredincioşi. În "Catehismul creştin" al mitropolitului Filaret se arată că, Biserica este universală, adică sobornicească, deoarece "nu este limitată nici în spaţiu, nici în timp, nici în apartenenţa la un anume popor, ci cuprinde pe toţi dreptcredincioşii din toate părţile, timpurile şi popoarele". Sf. Ap. Pavel, primul care a numit Biserica "Trupul lui Hristos" (I Cor. 12, 27), iar pe Hristos - "Capul Bisericii" (Ef. 1, 22) şi care înţelegea foarte bine esenţa ei mistică nevăzută (Ef. 5, 32), nicăieri nu o numeşte Biserică nevăzută, ci pretutindeni vorbeşte de ea ca de o dimensiune vizibilă în societate, în care se mântuiesc credincioşii întru Hristos, atât drepţii, cât şi cei păcătoşi, societate în care există o ierarhie vizibilă ce administrează Tainele mântuitoare vizibile, prin care noi ne învrednicim de harul nevăzut al Domnului pentru unirea şi împărtăşirea cu Dumnezeul Cel nevăzut. "Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele Lui." Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi pe apostoli; al doilea pe prooroci; al treilea pe învăţători..." (I Cor. .12, 27-28).
Prof. V.V. Bolotov opinează referitor la "biserica nevăzută" astfel: "Faptul că Hristos a denumit societatea întemeiată de El - eclezie, are o semnificaţie polemică aparte împotriva protestanţilor. Protestanţii vorbesc permanent despre o biserică nevăzută. Noţiunea "eclezia" însă conţine un pronunţat moment de vizibilitate. De aceea expresia"biserica nevăzută" reprezintă o contradictio in adjecto (adică o contradicţie interioară). Nu poate exista (pe pământ - nota aut.) nici o biserică invizibilă. La ceva invizibil poţi participa numai spiritual, pe când în "eclezie" - numaidecât trupeşte".
Nu numai că ecumeniştii heterodocşi includ în noţiunea de "Biserică universală" toate soiurile posibile de creştini ne-ortodocşi, ci sub influenţa lor prof. protopresviter Ştefan Ţankov, de exemplu, scrie: "Problema unităţii Bisericii devine prea complexă şi nu mai poate fi tratată izolat sub aspect scolastic, cum a fost până acum... E nedrept să se considere că de trupul mistic al lui Hristos (Biserica) aparţin numai creştinii ortodocşi şi că dincolo de separatismul vizibil nu ar exista o unitate mistică nevăzută în Biserica lui Hristos. În pofida dogmelor, la unitatea "nevăzută" a Bisericii lui Hristos sânt raportate deseori confesiuni heterodoxe, indiferent de eresurile lor dogmatice, care le îndepărtează de comuniunea cu Biserica lui Hristos".
Ce înseamnă totuşi "unitatea mistică nevăzută" a ecumeniştilor? Această îmbinare de cuvinte se atribuie deocamdată, cu precauţie, "bisericii" ecumenice universale. E drept, C.M.B. este interpretat deocamdată doar ca o comunitate a "bisericilor", şi nu ca "super-biserică" şi "biserică mondială", însă "idealul" viitoarei Una Sancta - "biserica universală unită" - se întrevede deja, şi bazele ei sânt puse. Calitatea de membri ai viitoarei "biserici" o vor avea ecumeniştii şi simpatizanţii lor. Cine sunt ei?
Teologul rus Lev Zander de la Institutul de Teologie din Paris, un ecumenist zelos, scria fără ocolişuri: "Componenţa persoanelor angajate în mişcarea ecumenică este extraordinar de variată: aderând la ea, noi trebuie să fim gata să ne întâlnim acolo nu numai cu un ierarh ortodox, episcop anglican şi pastor protestant, ci şi cu un reprezentant al "teologiei liberale", care nu crede în Dumnezeirea lui Iisus Hristos, şi cu un unitarian, care neagă dogma Sfintei Treimi, şi cu un kwaker care nu acceptă în general nici un fel de canoane bisericeşti." Aceste lucruri au fost scrise în anii '30. Astăzi din C.M.B. fac parte multe societăţi eretice: remonstranţi-arminieni din Olanda şi unele comunităţi religioase liberale extremiste, care neagă chiar Botezul, deşi însuşi Hristos îl pune drept o condiţie primordială a mântuirii (Mc. 16, 16).
Din C.M.B. face parte şi aşa-numita "biserică a fraţilor moravi", care, în contradicţie cu învăţătura ortodoxă despre îndreptăţirea prin credinţă şi fapte, propovăduieşte îndreptăţirea doar prin credinţă şi, socotind eficienţa Tainelor în funcţie de rangul celui care le oficiază, admite Botezul repetat, ceea ce contravine cu desăvârşire articolului 10 al Simbolului credinţei: "Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor".
În prezent, în C.M.B. au calitate de membri şi nestorienii, şi iconoclaştii (protestanţii şi sectele lor), chiar şi unele comunităţi fără orice caracteristici ecleziastice, după cum mărturiseşte profesorul de dogmatică grecul Megas Farandos, care a asistat la cea de-a şasea Adunare a C.E.B. de la Vancouver, 1983: "Protestanţii s-au despărţit în sute de "biserici", dintre care multe sunt lipsite de un crez concret, având doar revendicări sociale, mascate prin lozinci creştine". Iată cu ce fel de "creştini" colaborează la conferinţele ecumenice, în numele viitoarei "biserici", reprezentanţii ortodocşi! În cadrul acestor conferinţe şi cei mai înverşunaţi eretici sunt trataţi ca membri cu drepturi egale ai trupului mistic al lui Hristos-Biserica. Ei se autointitulează "biserici", fără a fi ca atare, şi însuşi Consiliul Ecumenic de la Geneva activează în calitate de "Consiliu Mondial al Bisericilor".
Prin însăşi această denumire Biserica Creştină este pusă pe aceeaşi treaptă, fără pic de jenă, cu toate aşa-numitele "biserici" care fac parte din C.E.B. Scopul final al unei astfel de nivelări este aceia de a se transforma noţiunea de Biserică, unică în felul său (sui generis), într-o noţiune ordinară, obişnuită, adică într-o abstracţie, ce reuneşte pe principii egale diferitele "biserici", ceea ce înseamnă suprimarea totală a noţiunii dogmatice de Biserică, ca fenomen unic în lume. Căci de vreme ce există diferite feluri de biserici, rezultă că, de fapt, Biserică propriu-zisă nu există!
Pornind de la o astfel de viziune asupra noţiunii de "universal", dr. Filip Porter, fost secretar general al C.E.B., extinde noţiunea de "ecumenicitate", afirmând că ea înseamnă nu numai apropierea şi contactul "bisericilor, ci presupune o "totalitate a pământului populat". "Prin urmare - spune el - mişcarea ecumenică se manifestă pretutindeni acolo unde creştinii şi alţi oameni (!) caută într-un fel sau altul să lucreze pentru unitatea omenirii". Din cele expuse rezultă că scopul final al ecumenismului nu este unitatea aşa numitelor "biserici", chiar şi în accepţie ecumenică, ci o anumită unificare programată a omenirii... Ecumeniştii tratează tot mai des "universalitatea" din punct de vedere geografic. Nici o biserică nu poate pretinde universalitatea, rămânând provincială în secolul nostru planetar, se spune într-o revistă ecumenică.
La 3 septembrie 1967 am avut ocazia să discutăm cu ecumenistul englez Michael Moore, adjunct al secretarului general al C.E.B. pentru relaţiile externe cu Biserica Anglicană. La întrebarea: "Cum înţelege unitatea Bisericii?", el ne-a răspuns: "Ea este unitară ca biserică nevăzută". La altă întrebare: "Cine face parte din această Biserică nevăzuta?", a urmat răspunsul: "Toţi creştinii". Adică, în adevărata Biserică a lui Hristos sânt incluse toate denominaţiile, grupările şi sectele, care în vechime au fost date anatemei de Biserica Ortodoxă din pricina devierilor lor eretice de la adevărul lui Hristos. Michael Moore transferă eronat calităţile Bisericii Cereşti biruitoare, nevăzută nouă, asupra Bisericii pământeşti luptătoare, care este văzută, incluzând în Biserica pământească, numită de el "invizibilă", pe toţi ereticii, cu numele comun de "creştini".
"Biserica nevăzută" este un termen pur protestant, venind în contradicţie flagrantă cu învăţătura ortodoxă privind Biserica drept unica Biserică Cerească şi pământească condusă de Hristos (Ef. 1, 10), ai cărei membri sânt numai creştinii dreptcredincioşi. În "Catehismul creştin" al mitropolitului Filaret se arată că, Biserica este universală, adică sobornicească, deoarece "nu este limitată nici în spaţiu, nici în timp, nici în apartenenţa la un anume popor, ci cuprinde pe toţi dreptcredincioşii din toate părţile, timpurile şi popoarele". Sf. Ap. Pavel, primul care a numit Biserica "Trupul lui Hristos" (I Cor. 12, 27), iar pe Hristos - "Capul Bisericii" (Ef. 1, 22) şi care înţelegea foarte bine esenţa ei mistică nevăzută (Ef. 5, 32), nicăieri nu o numeşte Biserică nevăzută, ci pretutindeni vorbeşte de ea ca de o dimensiune vizibilă în societate, în care se mântuiesc credincioşii întru Hristos, atât drepţii, cât şi cei păcătoşi, societate în care există o ierarhie vizibilă ce administrează Tainele mântuitoare vizibile, prin care noi ne învrednicim de harul nevăzut al Domnului pentru unirea şi împărtăşirea cu Dumnezeul Cel nevăzut. "Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele Lui." Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi pe apostoli; al doilea pe prooroci; al treilea pe învăţători..." (I Cor. .12, 27-28).
Prof. V.V. Bolotov opinează referitor la "biserica nevăzută" astfel: "Faptul că Hristos a denumit societatea întemeiată de El - eclezie, are o semnificaţie polemică aparte împotriva protestanţilor. Protestanţii vorbesc permanent despre o biserică nevăzută. Noţiunea "eclezia" însă conţine un pronunţat moment de vizibilitate. De aceea expresia"biserica nevăzută" reprezintă o contradictio in adjecto (adică o contradicţie interioară). Nu poate exista (pe pământ - nota aut.) nici o biserică invizibilă. La ceva invizibil poţi participa numai spiritual, pe când în "eclezie" - numaidecât trupeşte".
Nu numai că ecumeniştii heterodocşi includ în noţiunea de "Biserică universală" toate soiurile posibile de creştini ne-ortodocşi, ci sub influenţa lor prof. protopresviter Ştefan Ţankov, de exemplu, scrie: "Problema unităţii Bisericii devine prea complexă şi nu mai poate fi tratată izolat sub aspect scolastic, cum a fost până acum... E nedrept să se considere că de trupul mistic al lui Hristos (Biserica) aparţin numai creştinii ortodocşi şi că dincolo de separatismul vizibil nu ar exista o unitate mistică nevăzută în Biserica lui Hristos. În pofida dogmelor, la unitatea "nevăzută" a Bisericii lui Hristos sânt raportate deseori confesiuni heterodoxe, indiferent de eresurile lor dogmatice, care le îndepărtează de comuniunea cu Biserica lui Hristos".
Ce înseamnă totuşi "unitatea mistică nevăzută" a ecumeniştilor? Această îmbinare de cuvinte se atribuie deocamdată, cu precauţie, "bisericii" ecumenice universale. E drept, C.M.B. este interpretat deocamdată doar ca o comunitate a "bisericilor", şi nu ca "super-biserică" şi "biserică mondială", însă "idealul" viitoarei Una Sancta - "biserica universală unită" - se întrevede deja, şi bazele ei sânt puse. Calitatea de membri ai viitoarei "biserici" o vor avea ecumeniştii şi simpatizanţii lor. Cine sunt ei?
Teologul rus Lev Zander de la Institutul de Teologie din Paris, un ecumenist zelos, scria fără ocolişuri: "Componenţa persoanelor angajate în mişcarea ecumenică este extraordinar de variată: aderând la ea, noi trebuie să fim gata să ne întâlnim acolo nu numai cu un ierarh ortodox, episcop anglican şi pastor protestant, ci şi cu un reprezentant al "teologiei liberale", care nu crede în Dumnezeirea lui Iisus Hristos, şi cu un unitarian, care neagă dogma Sfintei Treimi, şi cu un kwaker care nu acceptă în general nici un fel de canoane bisericeşti." Aceste lucruri au fost scrise în anii '30. Astăzi din C.M.B. fac parte multe societăţi eretice: remonstranţi-arminieni din Olanda şi unele comunităţi religioase liberale extremiste, care neagă chiar Botezul, deşi însuşi Hristos îl pune drept o condiţie primordială a mântuirii (Mc. 16, 16).
Din C.M.B. face parte şi aşa-numita "biserică a fraţilor moravi", care, în contradicţie cu învăţătura ortodoxă despre îndreptăţirea prin credinţă şi fapte, propovăduieşte îndreptăţirea doar prin credinţă şi, socotind eficienţa Tainelor în funcţie de rangul celui care le oficiază, admite Botezul repetat, ceea ce contravine cu desăvârşire articolului 10 al Simbolului credinţei: "Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor".
În prezent, în C.M.B. au calitate de membri şi nestorienii, şi iconoclaştii (protestanţii şi sectele lor), chiar şi unele comunităţi fără orice caracteristici ecleziastice, după cum mărturiseşte profesorul de dogmatică grecul Megas Farandos, care a asistat la cea de-a şasea Adunare a C.E.B. de la Vancouver, 1983: "Protestanţii s-au despărţit în sute de "biserici", dintre care multe sunt lipsite de un crez concret, având doar revendicări sociale, mascate prin lozinci creştine". Iată cu ce fel de "creştini" colaborează la conferinţele ecumenice, în numele viitoarei "biserici", reprezentanţii ortodocşi! În cadrul acestor conferinţe şi cei mai înverşunaţi eretici sunt trataţi ca membri cu drepturi egale ai trupului mistic al lui Hristos-Biserica. Ei se autointitulează "biserici", fără a fi ca atare, şi însuşi Consiliul Ecumenic de la Geneva activează în calitate de "Consiliu Mondial al Bisericilor".
Prin însăşi această denumire Biserica Creştină este pusă pe aceeaşi treaptă, fără pic de jenă, cu toate aşa-numitele "biserici" care fac parte din C.E.B. Scopul final al unei astfel de nivelări este aceia de a se transforma noţiunea de Biserică, unică în felul său (sui generis), într-o noţiune ordinară, obişnuită, adică într-o abstracţie, ce reuneşte pe principii egale diferitele "biserici", ceea ce înseamnă suprimarea totală a noţiunii dogmatice de Biserică, ca fenomen unic în lume. Căci de vreme ce există diferite feluri de biserici, rezultă că, de fapt, Biserică propriu-zisă nu există!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu