BISERICA ORTODOXĂ S-A SECULARIZAT OARE?

Fagment din cartea

„RASPUNSURI LA INTREBARI ALE TINERILOR”
Arhimandrit Spiridonos Logothetis

Întâistătătorul Sfintei Mănăstiri a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Nafpaktos

"- Părinte, în acest punct aş vrea să pun o întrebare le­gată de secularizare: Noi, ortodocşii, ce-am făcut în acest sens, noi, ca biserică oficială, nu ne-am secularizat nicio­dată, nu am căzut niciodată în această greşeală?
- La această întrebare am să-ţi dau două răspunsuri:
1. Că, din nefericire, ca indivizi, multe dintre membrele Bisericii Ortodoxe, au căzut victime ale acestei îndrăgostiri de frumuseţile lumii şi s-au secularizat. Alţii chiar l-au re­fuzat şi l-au părăsit, da, l-au părăsit deplin pe Hristos, „iu­bind veacul de-acum". Alţii au păstrat titlul de creştini or­todocşi în buletinele lor de identitate, în timp ce trăiau şi trăiesc cu desăvârşire secularizat, ca oameni simpli aşa-zişi creştini sau chiar ca stăpâni politici sau demnitari politici aşa-zişi creştini, sau ca epitropi de biserici creştini şi, de ce să nu spunem, ca preoţi lumeşti sau chiar ca arhierei aşa-zişi creştini.
Pe toţi aceştia conştiinţa bisericească îi numeşte oameni lumeşti, chiar dacă îi primeşte în biserică. In urmă cu ceva ani se păstrase încă acest înţeles de lumesc pentru preoţi şi arhierei, pentru toţi cei care-şi tăiau bărbile sau părul. Po­porul le zicea: ăsta este preot lumesc sau episcop lumesc.
Desigur, nu este numai aceasta şi nu e vremea să anali­zăm acum problema părului, dar este un exemplu al preo­tului sau episcopului lumesc, secularizat, aşa cum este, fără îndoială, în inima tuturor convingerea nemărturisită că întotdeauna, până şi astăzi, au existat indivizi secularizaţi în Biserica Ortodoxă, şi clerici, şi laici, iar astăzi mai mult poate decât altădată secularizarea Bisericii a crescut sau a înaintat foarte mult, de fapt, nu a Bisericii, ci a ortodocşilor.
Aşa, din acest punct de vedere, se reuşeşte stricarea Bi­sericii Ortodoxe. Cu cât mai mult mădularele ei sunt atrase şi se îndrăgostesc de lume, de aur, de putere, de plăcere, de desfătările simţurilor, de comoditate, de şinele lor, de do­bândirea bunurilor lumii, uneori pe o cale, alteori pe alta.
- Spuneţi-mi, părinte, există teama de a se seculariza brusc Biserica, prin hotărârea vreunui arhiepiscop sau patriarh secularizat sau cu mentalitate secularizată?
- Ascultă, copile, este lucru greu să se întâmple aceasta. Şi ştie bine diavolul că secularizarea Bisericii Ortodoxe nu va veni ca o poruncă sau ca o enciclică patriarhală. Pentru că în ortodoxie nu merg aşa uşor astfel de porunci. In papism, în romano-catolicism, poate da, e posibil, dar nu şi în Biserica Ortodoxă, pentru că la noi legăturile cu capul nos­tru, cu Hristos, nu se reglează pe baza poruncilor stăpânirii bisericeşti. La noi, la ortodocşi, e greu să se secularizeze în totalitate Biserica. Unul câte unul poate să fie păcălit, să fie înşelat de diavolul, însă, desigur, numai cei care şi vor acest lucru.
2. Al doilea răspuns la întrebarea dacă ne-am seculari­zat în mod general, total, ca biserică oficială este negativ. Nu, niciodată Biserica Ortodoxă nu s-a secularizat deplin.
- Să vă întreb şi altceva. Ce aveţi de spus despre recu­noaşterea Bisericii ca biserică oficială de stat? Este aceasta secularizare sau nu?
- Trebuie să admit că recunoaşterea Ortodoxiei noastre ca religie oficială de stat, cu toate consecinţele, a fost o cursă a diavolului, pe care acesta a întins-o şi o întinde Bi­sericii noastre către secularizare. Dar aceasta se referă mai mult la Biserica oficială, şi nu la poporul lui Dumnezeu, cel care întotdeauna a separat statul de Biserică. Şi când statul a hotărât anti-bisericesc, anti-eclezial, poporul a slujit ortodoxia. Aminteşte-ţi luptele pentru cinstirea icoanelor, în consecinţă, niciodată Biserica noastră nu s-a secularizat deplin, în totalitatea ei. "