CLERICII NOŞTRI NU TREBUIE SĂ FIE ELEMENTE DE PODOABĂ SAU ELEMENTE DECORATIVE

Fragment din cartea

„RASPUNSURI LA INTREBARI ALE TINERILOR”
Arhimandrit Spiridonos Logothetis

Întâistătătorul Sfintei Mănăstiri a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Nafpaktos

"- Ce aţi avea, părinte, de zis despre clerici? Este oare corect să devină clericii unelte ale unor partide politice?
- Este greşit, iubitule, este greşit să se prezinte o astfel de stare în care a ajuns secularizarea unor clerici de toate gradele. Din nefericire, mulţi clerici, preoţi, episcopi, arhi­episcopi, au devenit unelte ale unor politici sau ale unor oameni secularizaţi, care vor ca Biserica să fie un element lumesc, de decoraţiune al vieţii sociale.
Şi aceasta nu doar din considerente estetice, ci pentru că astfel aceşti oameni politici se simt asiguraţi că Biserica nu va avea nici o poziţie substanţială şi, mai mult, că nu va opune nici o altă soteriologie acestei soteriologii lumeşti, a vreunui partid politic.
Este tragic că mulţi clerici şi, nu rar, episcopi sunt satis­făcuţi, chiar desfătaţi, în sensul că se mândresc cu rolul de­corativ pe care statul li l-a dat, împropriindu-şi acest înţe­les, acest rol decorativ al Bisericii şi foarte des se şi vine la slujbe cu toate veşmintele necesare şi strălucitoare pe care le poartă la diverse ocazii politice. Au decăzut până la a deveni făptaşi la toate înregimentările politice, la toate ca­raghioasele depuneri de jurăminte în numele „uneia Sfinte, celei de-o fiinţă şi nedespărţitei Treimi" şi au întreit sfeşta­niile la inaugurarea lucrărilor Parlamentului, la inaugurări de clădiri şi la alte ocazii asemenea.
Aşa cum mergem, dacă nu suntem atenţi, vom ajunge aici, în Grecia, în situaţia ca Biserica noastră să existe doar pentru a servi statul la anumite momente festive, aşa cum făcea în vechime, în statul idolatric roman, religia din vremea respectivă. Conducerea bisericească este în pericol de a deveni pe deplin un birou de servicii, ca să nu spunem doar un birou de înmormântări, de vreme ce cununiile şi botezurile pot fi înlocuite cu oficierile de la primărie.
- Cine sunt de vină pentru această secularizare, părinte, politicienii sau oamenii bisericeşti?
- Din amândouă părţile se greşeşte. Politicienii, desigur, îşi fac treaba lor. Clericii însă nu-şi fac treaba lor, misiunea lor sfântă, şi greşesc mai tare. Clericii secularizaţi transfor­mă din ce în ce mai mult slujbele şi prezenţa bisericească într-o religie de stat, într-un serviciu de stat. Mulţi preoţi ai noştri, atunci când merg în sate pentru a predica, obişnuindu-se că aparţin unui anumit serviciu, precum paznicii sau învăţătorii sau alţi funcţionari publici, mă întreabă cu acelaşi tip de adresare: „Cum merge la serviciu?", „Ce noutăţi de la serviciul nostru?", referindu-se la birourile Mitropoliei.
Dacă merg aşa lucrurile şi nu se întâmplă nici o minune repede, dar foarte repede, Biserica noastră va ajunge la o asemenea secularizare, încât prezenţa ei în lume va fi încă un minister, ministerul cutărui arhiepiscop, direcţia prefec­turilor din biroul de religie. Dacă, desigur, nu este deja aceasta realitatea! Eu am destule reţineri, pledând pentru Biserică bisericească, şi nu de stat.
Aşa, în loc să se găsească episcopii şi preoţii noştri în chipul şi în locul lui Hristos, precum îi doreşte sfânta noas­tră Tradiţie ortodoxă, or să ajungă în chipul şi în locul stă­pânilor lumeşti, precum deja, din nefericire, mulţi au ajuns. Cu toate slăbiciunile stăpânitorilor politici, lumeşti şi, de­sigur, cu toate cele ce decurg din această poziţie, cu nerecunoaşterea legilor, cu iubirea de poziţie, de bani, cu dis­poziţia tiranică, dictatorială, cu birocraţia, cu publicitatea cea vicleană, cu minciună, multă minciună.
- Lucrurile sunt tragice. În final, Biserica Ortodoxă din Grecia va rămâne în mod real fără cap, fără arhierei şi pre­oţi adevăraţi.
- Către acolo mergem, din nefericire. Sunt în pericol clericii noştri. Eu, cleric al Bisericii noastre, deplâng întris­tat şi umilit decăderea noastră. Căci noi suntem cei care, prin cuvintele şi prin faptele noastre, împingem mădularele Bisericii către secularizare.
- Permiteţi-mi, părinte, să spun ceva din puţina mea ex­perienţă. S-a susţinut că mulţi clerici au un amestec în pro­blemele preelectorale şi au ajuns de multe ori dovezi că aceşti stăpânitori bisericeşti secularizaţi se identifică şi po­litic cu un anume partid, alături de apariţiile electorale, politice, iar unii au devenit chiar membri de partid.
- Desigur, şi cine, oare? Cei care ar fi trebuit să îi che­me pe toţi la unire în Duhul Sfănt. Însă acestea toate şi multe altele nu sunt nimic faţă de cele pe care le-am amin­tit deja în privinţa secularizării Bisericii. Întotdeauna au existat mădulare secularizate ale Bisericii, şi laici, şi clerici de pe toate treptele. Dar asta nu a însemnat niciodată în mod oficial secularizarea Bisericii. Căci construcţia Biseri­cii Ortodoxe este astfel realizată de către constructorul ei, Duhul Sfânt, încât ceea ce reglează secularizarea sau nu a Bisericii nu este viaţa unor elemente secularizate ale ei, ci trăirea sau nu a Tradiţiei ortodoxe.
- Ce vreţi să spuneţi, părinte?
- Până în clipa de faţă, copile, Tradiţia ortodoxă nu nu­mai că nu a putut fi schimbată de către clericii cei seculari­zaţi, ci, dimpotrivă, ea ne pune permanent în faţă mii şi mii de feluri de vieţuire a sfinţilor. Aceşti sfinţi sunt cei care de-a lungul timpului ţin Biserica în locul ei. Sfinţi de demult sau sfinţi contemporani. Iar noi îi menţinem prezenţi, noi, ortodocşii, îi considerăm în mod real ca fiind cei care re­glează viaţa Bisericii. Sfintele lor icoane, sfintele lor moaş­te, scrierile lor, sfinţirea lor zilnică, luptele lor zilnice depă­şesc foarte mult impresia lăsată de lume şi de clericii lu­meşti. Şi ies la suprafaţă şi direcţionează viaţa bisericească.
- Vreţi să spuneţi că sfinţii controlează viaţa noastră bi­sericească, şi nu clericii?
- Da, asta vreau să spun. Dar vreau să spun şi că înşişi clericii cei lumeşti sunt nevoiţi să îi pună înainte pe sfinţi. Se menţine fenomenul sau starea care întotdeauna a fost în Biserica noastră. Dacă toţi acei stăpânitori secularizaţi ai Bisericii, în mod ipocrit, îi cinsteau şi îi cinstesc pe sfinţii Bisericii noastre, se închinau icoanelor lor şi la sfintele lor moaşte, şi poporul Bisericii îi cinstea, îi saluta şi li se în­china tot formal acelor stăpâni bisericeşti, iar cei pe care îi cinstea în mod real, de care se minuna şi pe care îi urma erau sfinţii Bisericii. Pe sfântul cel din afara lumii, precum l-a prezentat şi îl prezintă neîncetat hagiografia bizantină, uscăţiv, nevoitor, ascetic, serios, sfinţit, de Dumnezeu in­suflat, precum îl prezintă neîncetat şi cultul ortodox, cu imnele şi troparele lui, pe acesta îl cinsteşte cu adevărat poporul.
Conştiinţa Bisericii noastre nu a primit niciodată ca mo­del viaţa secularizată a vreunui stăpân bisericesc. Înăuntrul ei a avut întotdeauna la înălţime şi a cinstit viaţa cea din afara lumii a sfinţilor şi a sfintelor, şi a desconsiderat şi a osândit întotdeauna secularizarea, cerând şi impunând ori­cărui cleric să trăiască precum sfinţii. "