LEGILE STATULUI ŞI CREŞTINII

Fragment din cartea
„RASPUNSURI LA INTREBARI ALE TINERILOR”

Arhimandrit Spiridonos Logothetis
Întâistătătorul Sfintei Mănăstiri a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Nafpaktos

"- Ortodoxia, copile, creează cetăţeni pentru societatea cerească, societatea lui Dumnezeu. Creştinii învaţă să as­culte de legile lui Dumnezeu şi din această cauză sunt drepţi susţinători ai legilor, cetăţeni fideli legii, cetăţeni şi ai statului pământesc, şi ai statului ceresc.
Cu supunerea lor faţă de voia lui Dumnezeu aşează drept condiţie a ascultării sau susţinerii unei legi de stat ca această lege să fie conformă legii lui Dumnezeu. Respectând deci legea statului, o ţin precum ar fi legea lui Dumnezeu.
- Şi nu a statului.
- Mai bine am zice nu numai a statului.
- Legea statului, legea societăţii este respectată pentru că este conformă cu legea lui Dumnezeu. Aşa este?
- Da. Aceasta este condiţia ca să fie conformă cu legea lui Dumnezeu!
- Şi, dacă nu este conformă legea societăţii cu legea lui Dumnezeu, ce se întâmplă, ce face creştinul?
- Atunci creştinul refuză să ţină legea societăţii.
- Şi, în această situaţie, nu este un cetăţean susţinător al legii.
- Exact! Atunci creştinul ortodox nu mai este un cetăţean corect al societăţii, ci un cetăţean susţinător al legii cerului.
- În consecinţă, creştinul ortodox devine anarhic.
- Nu, dimpotrivă, statul, societatea, demnitarii, stăpânitorii devin anarhici, neluând în considerare pe stăpânul întregii lumi, pe Dumnezeu, decăzând prin a susţine o lege necreştină, antihristă. Creştinul nu se supune legii necreş­tine sau antihriste. Nu întregii societăţi în mod general, precum aşa-numiţii anarhişti, pentru că anarhiştii nu recu­nosc nici o lege, nici o guvernare, nici o stăpânire, pe când creştinii le recunosc pe toate, dar nu recunosc legea ne­creştină sau antihristă.
- Şi atunci ce se întâmplă?
- Atunci erup consecinţele: sunt arestaţi, trimişi în închisori, supuşi martiriilor, omorâţi, precum s-a întâmplat cu toţi sfinţii mucenici. Sfinţii mucenici nu s-au supus le­gilor antihriste ale societăţii din vremea lor.
- Adică Ortodoxia ne învaţă la neascultare faţă de legile antihriste?
- Ortodoxia ne îndeamnă la ascultare numai faţă de voia lui Dumnezeu. Ascultare desăvârşită faţă de voia lui Dumnezeu, descoperită de Dumnezeu sfinţilor Bisericii.
Ortodoxia ne îndeamnă să dăm întreaga noastră viaţă lui Hristos, spre a o sfinţi şi a o mântui.
- Da, însă ce înseamnă aceasta? Vreţi să spuneţi să dăm lui Hristos sufletul nostru sau trupul nostru?
- Amândouă, de vreme ce ele sunt de nedespărţit. Nu poţi să spui am dat sufletul meu lui Hristos, iar trupul, societăţii.
- Nici nu am dat jumătate de suflet lui Hristos şi jumă­tate societăţii !
- Corect. Lui Hristos le dăm pe toate. Ortodoxia ne edu­că întru aceasta, ne creşte întru aceasta, cu viaţa de zi cu zi, cu învăţătura de zi cu zi, cu nevoinţa cea de fiecare zi.
- Şi de nevoile noastre trupeşti cine se va îngriji? De problemele materiale ale omului? Nu este oare societatea responsabilă de buna chivernisire, de buna rânduire a bu­nurilor materiale?
- Pentru noi, ortodocşii, care aparţinem trupului Biseri­cii, pentru toate nevoile şi problemele noastre, pentru ne­voile sufleteşti şi trupeşti, răspunderea aparţine trupului Bisericii.
- Adică Biserica nu are numai misiunea celor duhovniceşti.
- Nu, desigur. Citeşte în Faptele Apostolilor despre prima organizare a vieţii sociale, a vieţii comunitare a Bi­sericii şi acolo vei vedea că Biserica a avut ca misiune şi îngrijirea de cele materiale pentru mădularele ei, pentru membrii ei, rânduind pe cei potriviţi pentru această slujire: pe cei şapte diaconi pe care ea însăşi i-a ales.
- Adică, Biserica primară a creat un sistem politic sau social, să spunem, în înţelesul de astăzi?
- Nu, deloc. Biserica înţelegea să fie rezolvate proble­mele credincioşilor de către credincioşii înşişi, pe baza voii lui Dumnezeu şi cu ajutorul şi cu luminarea lui Dumnezeu.
- Bine, dar acestea erau pentru primii creştini. Societatea bisericească a început şi s-a terminat în primul veac, nu-i aşa?
- Nu, nu este aşa, căci ea a continuat după aceea în mă­năstirile de obşte, în care monahii şi monahiile trăiesc pre­cum a trăit Biserica primară. În chinoviile mănăstireşti se continuă viaţa socială a Bisericii primare, care se preocupă de toate problemele sufleteşti şi trupeşti, duhovniceşti şi materiale, şi unde toate se reglează de către monahi, pentru monahi, pe baza voii lui Dumnezeu şi cu ajutorul şi cu lu­minarea lui Dumnezeu.
- Adică monahii de astăzi nu-şi reglează, nu-şi confor­mează viaţa pe baza legilor societăţii, ale statului?
- Îşi acordează viaţa pe baza învăţăturii Ortodoxiei noastre.
- Şi în legătură cu statul ce fac?
- Acelaşi lucru. Fac tot ce fac şi în legăturile dintre ei.
- Nu împlinesc legile statului?
- Le împlinesc dacă sunt conforme legii lui Dumnezeu.
- A... Precum aţi zis la început în mod general despre primii creştini.
- Exact aşa. Monahii împlinesc cuvintele lui Hristos care îndeamnă către o legătură corectă cu societatea. „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu".
- Aceleaşi lucruri trebuie să le facă oare toţi creştinii ortodocşi?
- Cu siguranţă!
- Şi în cazul în care guvernele atee, lumeşti obligă la as­cultare cu autoritate faţă de legile atee, lumeşti, antihriste, ce trebuie să facem?
- Sfânta Scriptură ne dă răspunsul: „Trebuie să ascul­tăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni". "