Despre împlinirea marii prorocii

Ca un miel spre junghiere S-a adus (Isaia 53: 7).

Văzind cu ochiul duhului său prorocesc prin secolele viitoare, slăvitul Proroc Isaia a strigat tare prorocia minunii ce avea să vie, infricoşata Jertfă de pe Golgota. De departe in timp el L-a văzut pe Stăpinul lisus Hristos ducindu-Se la jertfă precum un miel fără de glas ce este dus la junghiere. Căci mielul merge la junghierea sa ca şi cum ar merge la păşunea din care işi ia hrană: fără să se apere, fără să se teamă, fără răutate. Astfel a mers şi Domnul nostru la Jertfa Sa: fără să Se apere, fără să Se teamă, fără răutate. El nu a strigat: „Oamenilor, nu faceţi aceasta!" El nu a intrebat: „Oamenilor, pentru ce imi faceţi aceasta?" El nu a osindit pe nici unul dintre ucigaşii Lui. El nu S-a revoltat, nu a protestat, nu S-a impotrivit uciderii Lui. El nu S-a miniat. El nu a gindit răul despre ucigaşii Lui, despre cei care au cutezat să se facă Lui judecători. Cind din fruntea Lui inconjurată de spini a inceput să curgă singele, El a stat tăcut. Cind Faţa Lui a fost murdărită de scuipatul nelegiuiţilor, El a rămas tăcut. Cind Lemnul Crucii pe care o ducea in spate s-a ingreunat asupra Lui, El a indurat şi a mers mai departe. Cind durerea L-a covirşit pe cind stătea răstignit pe Cruce, El a plins, dar nu către oameni, ci către Tatăl Lui Cel din Ceruri. Cind Şi-a dat Duhul Său, Ochii Lui S-au indreptat către cer, iar nu către pămint. Căci izvorul puterii Lui este in cer, iar nu pe pămint. Iar izvorul mingiierii Lui este Dumnezeu Tatăl, iar nu oamenii. Căci Patria Lui cea adevărată este impărăţia Cerurilor, iar nu cea a pămintului.

Iată Mielul lui Dumnezeu Cel Ce ridică păcatul lumii (loan 1: 19). Aşa a strigatSfîntul loan Botezătorul cînd L-a văzut pre Stăpînul lisus Hristos. Şi iată, acum seîmplineşte această prorocie pe Muntele Golgota. Iată acum Se jertfeşte şi Se omoară Mielul lui Dumnezeu, pentru păcatele lumii, ale întregii omeniri celei din veac şi pînă în veac. O, fraţilor, această prea costisitoare jertfă s-a făcut şi pentru păcatele noastre, ale celor de acum, ale mele, şi ale voastre. Sîngele Mielului Celui blînd şi fără de pată S-a adus pentru toate timpurile şi pentru toate generaţiile, de la întîiul şi pînă la cel din urmă om de pe pămînt. Plînsul Lui din Grădina Ghetsimani a fost şi pentru noi, şi pentru răutatea noastră, şi pentru slăbiciunea noastră, şi pentru păcătoşenia noastră. Şi pentru noi cei de acum S-a vărsat acel sînge. Fraţilor, să nu dispreţuim cea de nedescris şi prea costisitoare jertfă cu care noi am fost răscumpăraţi. Doar în baza ei avem noi vreo valoare ca oameni, în absenţa ei, sau în condiţiile în care noi ne lepădăm de ea, atunci noi ca oameni nu mai valorăm nimic. Nu sîntem decît un fum fără foc şi nişte nori cenuşii fără de ploaie. O, Stăpîne Preamilostive Doamne, miluieşte-ne şi Te milostiveşte şi spre noi, căci numai Ţie se cuvine toată cinstea şi mulţumită în veci, Amin!

Sfântul Nicolae Velimirovici