RELAŢIILE CORECTE ÎNTRE BISERICĂ ŞI STAT

Fragment din cartea

„RASPUNSURI LA INTREBARI ALE TINERILOR”
Arhimandrit Spiridonos Logothetis

Întâistătătorul Sfintei Mănăstiri a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Nafpaktos

"- Care sunt, după părerea dumneavoastră, relaţiile co­recte ale Bisericii cu statul?
- Conform cu Ortodoxia noastră, conform cu învăţătura lui Hristos, a Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţilor noştri, co­rectă este o relaţie de frăţietate, de conlucrare strânsă pentru mântuirea poporului, pentru slujirea trupului Bisericii, ai cărei diaconi sunt şi demnitarii bisericeşti, dar şi cei politici.
- Învaţă oare aceasta Sfânta Scriptură?
- Desigur. În Epistola către Romani, în capitolul al 13-lea, Sfântul Apostol Pavel spune în versetul al patrulea de două ori despre demnitari că sunt „slujitori ai lui Dumnezeu", iar în versetul al şaselea zice despre dregători că sunt „slujitorii lui Dumnezeu" .
- Impresionant!
- Şi de aceea Sfinţii Părinţi ai Bisericii au reluat învăţătura aceasta: „Marele Constantin deja, părăsind conside­raţia tradiţională asupra vredniciei împăratului, care era autarh, tiran, mai presus decât toţi şi decât toate, cere episcopilor primului Sinod Ecumenic să-l considere, dacă vor socoti corect, ca pe un membru de bază al Bisericii, rânduit de Dumnezeu ca să slujească în lucrurile materiale poporul". Sfinţii Părinţi au acceptat-o fără şovăire.
Marele Vasile, vorbind despre rostul puterii bisericeşti şi al celei politice, spune: „Către un lucru tind amândouă, către mântuirea supuşilor".
Sfântul Grigorie Teologul îndeamnă: „Să ne supunem lui Dumnezeu şi unul altuia între noi şi puterii, stăpânirii celei pământeşti".
Aceste principii, cred, stăpâneau în tradiţia greacă ortodoxă şi în Imperiul Bizantin, şi astfel trebuie să fie lucrurile, nu una Biserica şi alta statul, ci împreună, una amândouă. Clerul slujitor al mântuirii poporului în cele duhovniceşti şi stăpânirea slujitoare a mântuirii poporului în cele materiale şi amândouă sub îndrumarea şi porunca lui Dum­nezeu şi cu ajutorul lui Dumnezeu.
Aceasta este relaţia corectă. Un singur stăpân cosmic- Dumnezeu - şi doi colaboratori ai Lui, unelte ale Lui - Bise­rica şi statul - unite şi înfrăţite, asta zice Ortodoxia noastră.
- Acum, în Grecia ce credeţi că trebuie să se întâmple din partea oamenilor politici sau a statului?
- Cred că oamenii politici nu trebuie să susţină supune­rea Ortodoxiei faţă de duhul lumesc, supunerea adică a Bi­sericii la sistemul statal secularizat, să ajungă Biserica să fie doar o simplă persoană juridică de drept civil.
Să se oprească hoţiile, delapidările averilor bisericeşti, mănăstireşti, care se petrec cu sprijinul legilor statului. Să se oprească ameninţările directe şi indirecte ale politicie­nilor asupra episcopilor, să se oprească înţelegerile între politicieni şi arhierei în privinţa transferurilor episcopilor din mitropolii sărace şi mici către altele mari şi bogate, practicate în trecut ca recompensă pentru episcopii slujitori credincioşi ai statului.
Biserica să aibă un cuvânt real în viaţa poporului, a neamului.
Să se oprească discreditarea Bisericii, cu exagerările din celebrele scandaluri, cu faptele josnice aşa-zis săvârşite de clerici, fapte descoperite şi publicate, cică, în interesul in­formării corecte a cetăţenilor inocenţi. În acest fel şi în multe alte moduri viclene, unii oameni politici, unelte su­puse ale politicilor secularizate, lovesc în inimă relaţia co­rectă dintre Biserică şi stat, subminând puterea Ortodoxiei în întreaga lume.
Trebuie întărită de către stat, mai ales moral, dar şi ma­terial, lucrarea Bisericii de mântuire a neamului.
- Şi din partea Bisericii ce credeţi că trebuie făcut?
- Cred că alegerea episcopilor trebuie să se facă fără intervenţii directe sau indirecte ale demnitarilor politici. Secolele al XIX-lea şi al XX-lea au fost pentru Biserică secole lumeşti, cu arhiepiscopi şi episcopi aleşi de regi, de dictatori, cu preoţi aleşi de cei puternici ai puterii politice. Astfel, Biserica, la acest început de secol XXI, trebuie să-şi aleagă singură stâlpii ei, care să nu fie desemnaţi direct sau indirect de către stat, şi cu nimic să nu se supună statului ca un slujitor sau un sclav.
De asemenea, după cum ţi-am mai spus şi în cealaltă discuţie a noastră, trebuie în cel mai scurt timp să se oprească tactica greşită a unor clerici de toate nivelurile, de a accepta un rol decorativ în viaţa socială, căci, din nefericire, mulţi preoţi, episcopi, arhiepiscopi au devenit unelte ale unor politicieni, care vor ca Biserica să fie un element decorativ al vieţii sociale.
Îţi amintesc că, din nefericire, mulţi clerici şi nu rareori episcopi sunt pe deplin satisfăcuţi cu rolul decorativ pe care li-l oferă statul, împropriind această mentalitate despre rolul decorativ al Bisericii, şi foarte des se mândresc şi acceptă să se prezinte la diverse slujbe sau ceremonii, cu toate veşmintele lor strălucitoare şi cu... bijuteriile, să numim aşa însemnele pe care le poartă. Precum ţi-am spus, aşa cum mergem acum, dacă nu suntem atenţi, vom sfârşi aici, în Grecia, prin a face ca stăpânirea noastră bisericească să se rezume doar la a oferi strălucire ceremoniilor statului, precum făcea în vechime religia idolatră în Imperiul Roman. Stăpânirea bisericească este în pericol să rămână doar un birou de ceremonii, ca să nu spunem un birou de înmormântări, de vreme ce cununiile şi botezurile se pot înregistra ca ceremonii şi la primărie.
Dacă aşa merg lucrurile şi nu se întâmplă nici o minune curând, dar foarte curând, demnitarii Bisericii noastre vor eşua într-o desăvârşită secularizare: se va ajunge la un mi­nister, avându-l pe arhiepiscop drept ministru şi pe mitropoliţi drept prefecţi ai secretariatului pentru religie. Asta dacă nu cumva lucrurile nu stau deja astfel. Am multe în­doieli dacă nu cumva, în loc să fim Biserică bisericească, suntem un serviciu de stat.
Aşa, în loc să se găsească episcopii şi preoţii noştri în chipul şi locul lui Hristos, precum îi vrea sfânta noastră Tradiţie ortodoxă, vor ajunge în chipul şi locul stăpânitorilor lumeşti, precum deja, din nefericire, destul de mulţi au ajuns. Şi vor avea toate slăbiciunile şi scăderile stăpânitorilor politici lumeşti, cu necunoaşterea legilor, canoane­lor, cu iubirea de bani, cu stăpânirea dictatorială, tiranică, cu birocraţia, cu publicitatea vicleană, cu minciuni şi cu alte asemenea.
De toate acestea deci trebuie să se îngrijească cu multă seriozitate şi responsabilitate Biserica şi să ia măsurile ne­cesare, ca să nu ajungă în starea de care am vorbit: încă un minister între celelalte ministere.
- Părinte, cred că viitorul este întunecat.
- Corect ai spus. Cred că este nevoie să facem o întoar­cere măcar în ultimul ceas, căci ne îndreptăm către catas­trofă, către deplina supunere faţă de lume şi cele lumeşti şi ne pregătim pentru victoria Antihristului şi a uneltelor sale.
Chiar şi în ultimul ceas este nevoie să existe o relaţie corectă între Biserică şi stat, conformă cu îndrumările Or­todoxiei şi nu cu anumite legi secularizate şi hotărâri antihriste ale Europei. Această corectă relaţie, unirea spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea poporului, se va face, chiar de-ar fi nevoie ca aşa-zişii noştri prieteni să se transforme în duşmani şi să se oprească să ne sponsorizeze şi chiar de ne vor izgoni. Nu ar fi, de altfel, prima oară. Am suportat multe de la aşa-zişii aliaţi şi colaboratori ai noştri. Să nu uităm că-l avem adevărat aliat, ajutor şi apă­rător al nostru pe însuşi Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cel care are puterea să ne mântuiască din lume şi din cele lumeşti, precum a făcut întotdeauna în trecut, când nici aşa-zişii noştri prieteni şi nici duşmanii noştri nu au reuşit să ne distrugă.
- Părinte, vă mulţumesc. Acum ştiu multe despre relaţia Ortodoxiei cu lumea politică, dar acestea trebuie să le afle încă mulţi alţii, în special aceia care sunt fanatici ai partidelor şi ai politicilor lor. Când să revin pentru discuţie?
- Când poţi, doar să ne înţelegem întâi la telefon.
- În regulă. Binecuvântaţi!

-Cu Domnul! "