ORTODOXIA NU SE VA SECULARIZA NICIODATĂ

Fragment din cartea

„RASPUNSURI LA INTREBARI ALE TINERILOR”
Arhimandrit Spiridonos Logothetis

Întâistătătorul Sfintei Mănăstiri a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Nafpaktos

"Conştiinţa bisericească ortodoxă, care îi primeşte, îi ac­ceptă şi se închină sfinţilor, nu este de acord cu seculariza­rea Bisericii, chiar dacă unele mădulare ale ei sunt înşelate de către aceasta, şi nu permite nici secularizarea demnitari­lor bisericeşti, pe care îi doreşte următori sfinţilor.
Şi, când aceştia cer şi se desfată cu lucruri lumeşti, atunci se comentează, se judecă, se osândesc. Uneori chiar se smintesc oamenii.
Aşa, Ortodoxia nu se va seculariza niciodată. Sfinţii ei vor străluci ca nişte luminători, nişte reprezentanţi lumi­nători ai ei. Şi exemplul vieţii lor, şi învăţăturile lor vor în­druma viaţa bisericească şi conştiinţa bisericească.
Şi până în prezent putem cu siguranţă să spunem că mulţi episcopi s-au secularizat, mulţi preoţi poate sunt se­cularizaţi, poate şi unii monahi să se fi secularizat, şi cei mai mulţi dintre laici poate s-au secularizat, însă Biserica noastră niciodată nu se va seculariza, chiar dacă se va auzi vreo vreme jalea psalmistului care zice: „Nu este drept nici unul, nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dum­nezeu. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este".
Biserica niciodată nu se va seculariza, niciodată nu se va îndrăgosti de lume, niciodată nu se va identifica cu lu­mea, niciodată nu se va lega de lume. Domnul a profeţit şi a zis: „Porţile iadului nu o vor birui".
Poate că membrii Bisericii se vor împuţina înfricoşător, poate că vom rămâne în toată lumea iarăşi numai 12, câţi au fost ucenicii lui Hristos atunci când s-a creat la început Biserica. Şi ce dacă! Biserică vom fi. Şi chiar doi sau trei dacă vom rămâne, iarăşi trupul Bisericii vom fi. Cu capul Hristos. De vreme ce însuşi Domnul zice: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlo­cul lor".
- E foarte important asta. Biserica va exista atâta vreme cât vom rămâne măcar doi sau trei uniţi în Hristos.
- Desigur, copile. Existenţa Bisericii noastre nu depinde de mulţimea membrilor ei, ci de faptul dacă îl are sau nu cap pe Hristos. Dacă Hristos este capul a doi sau trei sfinţi, aceasta se numeşte şi este Biserica noastră. Şi Biserica noastră întotdeauna va avea sfinţii ei şi pe urmaşii sfinţilor.
Dimpotrivă, o sută de milioane de creştini secularizaţi, clerici şi laici, având drept cap lumea, nu este Biserică. Pre­cum nu este Biserică nici milioanele de eretici secularizaţi.
Iubite copile, să stai liniştit, Biserica noastră nu se va seculariza niciodată. Va călca pe calea martirilor şi sfinţi­lor ei, care au preferat moartea şi nu s-au închinat stăpâni­torilor lumeşti, stăpânirii şi puterii lumeşti, lumii celei fru­moase şi dulci, care au primit să li se taie capul cel trupesc, dar nu s-au despărţit niciodată de sfântul lor cap care se numeşte Hristos. Întotdeauna va fi aşa. La fel se întâmplă şi astăzi în statele ateiste şi antihriste, aceleaşi lucruri se vor întâmpla în zilele lui antihrist.
In fiecare clipă Biserica pierde mădulare simple sau alese, laici, clerici, preoţi, episcopi, arhiepiscopi, patriarhi, care poate se vor seculariza. În fiecare clipă însă Biserica se va mândri cu sfinţii cei vechi şi cei noi şi cu martirii cei vechi şi cei noi, care există şi astăzi.
Căci există şi astăzi sfinţi. Şi vor exista întotdeauna sfinţi necunoscuţi, nebăgaţi în seamă, sfinţi neoficiali.
Aud tineretul eroic al Bisericii, care-mi zice: „Nu îl vom urma pe antihrist. Chiar şi de am muri". Şi chiar dacă în acelaşi timp aud clerici care zic: „Chiar eu primul îmi voi pune 666 pe frunte sau pe mână", rămân ceilalţi.
Pe Biserică să nu o plângă nimeni niciodată, pentru că nu se va seculariza niciodată. Pe cei care se secularizează să-i plângeţi, laici şi clerici.
- Părinte, vă rog, înainte să încheiem discuţia noastră de astăzi să-mi daţi câteva sfaturi practice. Cum să nu ne se­cularizăm? Şi eu, care vă ascult în clipa aceasta, dar şi cei­lalţi ai mei, cunoscuţi, prieteni, chiar şi cei care au luat-o pe coborâşul către lume. Poate aveţi un cuvânt.
- Cu bucurie, iubite. O să-ţi spun câteva îndrumări şi sfaturi, pentru tine şi pentru fraţii noştri cei secularizaţi. Toţi, împreună cu noi, să lupte, ca să ne mântuim din se­cularizare, prin următoarele căi:

1. Prin viaţa ascetică şi severă a Bisericii.

2. Prin exemplul cel bun şi sfânt al Bise­ricii.

3. Prin cinstirea, închinarea, amintirea şi urmarea sfinţilor noştri.

4. Prin vieţuirea şi imaginea Tradiţiei noas­tre ortodoxe.

5. Prin învăţătura ortodoxă pentru copii şi pentru nepoţi.

6. Prin amintirea cuvintelor Scripturii care zice: „Nu iubiţi lumea, nici cele din lume".

7. Prin cerce­tarea de către Biserică a celor secularizaţi.

8. Prin diversele moduri de a ne arăta dezacordul nostru faţă de dorinţele, sfaturile, poruncile sau rânduielile secularizate ale mai-marilor bisericeşti şi politici.

9. Prin împotrivirea noastră în Hristos la orice încercare de secularizare a vieţii bisericeşti şi a vieţii noastre personale.

10. Prin rugăciunea noastră către Domnul, ca să ne păzească de secularizare.
Tematica aceasta, copile, este aproape nesfârşită. Nu este cu putinţă să fie prezentată şi analizată deplin. Noi doar am trecut-o în revistă. Vom continua cu cercetarea noastră zilnică personală, în rugăciune şi în vieţuire.
Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, capul cel veşnic al Bisericii noastre, să ne binecuvânteze şi să nu ne pierdem nici unul din noi în pustiurile lumii şi ale seculari­zării, în ghearele diavolului şi ale stricăciunii şi să nu că­dem niciodată în cursele cele lumeşti.
- Curse lumeşti? Ce sunt astea?
- Cum, nu ştii că în jurul nostru există curse lumeşti? Uiţi că oamenii cei lumeşti nu fac nimic altceva în viaţa lor decât încearcă să-i înşele, să-i păcălească şi să-i tragă pe ceilalţi în plasa diavolului?
- Îmi veţi vorbi, părinte, despre aceste curse data viitoare?
- Da, la următoarea noastră întâlnire.
- Când să vin din nou?
- Când doreşti.
- Cât mai repede cu putinţă. Mâine.
- Mâine? în regulă. Mâine după-amiază.
- Cinstite părinte, primiţi mulţumirile mele cele multe. Mă rog să vă păzească Dumnezeu, să trăiţi ca să vă avem alături, să ne ajutaţi duhovniceşte.
- Mulţumesc, copile. Să mergi cu bine şi, precum am zis, mâine după-amiază!
- Mâine după-amiază. Binecuvântaţi! "