SEPARAREA BISERICII DE STAT

Fragment din cartea
„RASPUNSURI LA INTREBARI ALE TINERILOR”

Arhimandrit Spiridonos Logothetis
Întâistătătorul Sfintei Mănăstiri a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Nafpaktos

"- S-au auzit multe despre separarea Bisericii de stat. Ce spuneţi despre acest subiect?
- Ce să spun? Ideea separaţiei Bisericii de societate este de inspiraţie curat europeano-americană. Deja în Europa şi în statele care trăiesc conform acestei separări s-a înfăptuit sistemul statului fără religie, fără Dumnezeu.
- Precum în sistemele comuniste?
- Da, precum în statele comuniste, cu singura diferenţă că în acestea exista o persecuţie deschisă şi declarată împotriva Ortodoxiei.
- Credeţi că în statele capitaliste este persecutată Orto­doxia de către politică şi politicieni?
- Da, cred. Politica sau statul a hotărât separarea oficia­lă de Biserică. Vorbesc de statele Europei şi de altele care urmează nemijlocit exemplul lor. În aceste ţări nu se în­tâmplă, desigur, o persecuţie deschisă şi declarată, dar în mod viclean, perfid, statul prigoneşte Ortodoxia.
- În Grecia ce se întâmplă?
- În Grecia ne găsim într-un punct critic, pentru că oa­menii noştri politici sunt călăuziţi şi au direcţia dată de pu­ternicii pământului, de către sionism, masonerie şi de către alte puteri care diriguiesc lucrurile pământului din culise. Acum conduc ţara spre unirea cu Europa şi spre identifica­rea vieţii politice, a vieţii de stat şi a drumului ei, în gene­ral, cu cel al Europei.
- Ne îndreptăm şi noi către separarea Bisericii de stat?
- Cred că da. Încet, încet, dar programat şi sistematic, ne îndreptăm către o europenizare generală, care înseamnă negarea felului de viaţă ortodox.
- Să vă întreb ceva: dacă se întâmplă separarea Bisericii de stat, nu va fi oare mai bine pentru Biserică, nu va putea oare în mod liber să-şi regleze viaţa ei?
- Şi da, şi nu, căci într-un regim statal absolutist, Bise­rica este un simplu element, o simplă grupare, cu libertăţi limitate, mult mai limitate decât acum şi, în orice caz, con­trolate în mod deosebit, ca nu cumva vreodată s-o ia pe cont propriu şi pentru a fi iarăşi unealta politicii, a statului, su­pusă de către politicieni, nepericuloasă şi redusă la tăcere.
- Însă nu se întâmplă şi astăzi acelaşi lucru?
- Nu. Către acolo, desigur, merg lucrurile, însă acum încă e bine. Biserica nu este un obiect de muzeu, un servi­ciu de stat, ci, acolo unde vrea şi unde trebuie, joacă un rol important în problemele neamului.
- În concluzie, ce credeţi că se va întâmpla?
- Dacă noi, ortodocşii, vom merge cu adevărat, în mod statornic şi neprefăcut, pe drumul Ortodoxiei, atunci nu se va întâmpla nimic substanţial în detrimentul Bisericii.
- Nu există posibilitatea de a fi distrusă Biserica de că­tre oamenii politici?
- Cu siguranţă, nu, căci profeţia lui Hristos este foarte clară: „şi porţile iadului nu o vor birui".
- Cu poporul ce se întâmplă? Poporul Bisericii, care crede în Ortodoxie, ce poziţie ia?
- Din nefericire, poporul nostru este în cele mai multe cazuri necatehizat, necunoscător. Crede, desigur, precum ai zis, în Ortodoxie, dar în general, neclar, oarecum pe din afară, pe deasupra. Este foarte supus mentalităţii europene despre Biserică şi, din nefericire, foarte fanatic în politică, în mâncătorii şi în intrigi de partid.
- Într-adevăr, aproape toţi aparţin câte unui partid şi destui sunt chiar fanatici cu partidul lor.
- Exact, şi în problemele serioase ce privesc relaţia lor cu Biserica ei îndeplinesc ordinele şi hotărârile partidului. Ce zic eu? Ale şefului partidului, care are o putere uriaşă faţă de supuşii săi. Fanatismul îi orbeşte pe oameni, chiar dacă ei se numesc creştini.
- Da, dar astfel Biserica nu poate să funcţioneze corect.
- Cu siguranţă! Acesta este însă şi rostul declarat al politicienilor, al partidelor.
- Al tuturor partidelor?
- Al tuturor, fără deosebire. Scopul lor învederat constă în micşorarea puterilor Bisericii, în scăderea încrederii po­porului în Biserică şi în deplina supunere a oamenilor de către politicile şi politicienii lor.
- Acolo ţintesc toate defăimările Bisericii Ortodoxe care se petrec în multe emisiuni de televiziune?
- Desigur. Lucru care nu se întâmplă cu celelalte bise­rici. Ai zice că în acestea toţi, preoţi, arhierei, pastori, cum îşi zic, sunt fără păcat.
- Dar asta este o nedreptate. Toţi au păcate.
- Desigur, este o nedreptate pe seama Bisericii Orto­doxe sau în detrimentul Bisericii Ortodoxe. Ai auzit vreo­dată să zică televizorul ceva rău despre clericii eterodocşi ai Greciei sau ai restului lumii?
- Nu, numai împotriva Bisericii Ortodoxe şi a monahi­lor ei zic.
- Vezi părtinirea cea nedreaptă? Toate bisericile, deci şi clericii şi monahii lor, au păcate, nici unul nu este fără de păcat, însă, potrivit politicii care se face acum în Grecia, se lansează şi se publică numai păcatele făcute sau nefăcute ale clericilor ortodocşi, ale monahilor ortodocşi.
- Josnic, aceasta este de neîngăduit. Politica asta, dar şi aceşti oameni politici sunt de neîngăduit.